Adrian Furnicã

Licurici

Sãrutul tãu, depus asearã la
Încheietura dintre
Vis și realitate
A nãscut o secundã de luminã

Apoi încã una și încã una
Ca într-o cavalcadã de licurici
Formați din douã buze dulci
Care zboarã încet
Și depun, din când în când
Pe unde apucã
Câte o scânteie de iubire

Am prins și eu, cu greu
Unul
Și adulmecându-i mirosul
Sãrat și cald
L-am așezat dupã ureche
Dar nu vrea sã stea locului
Deloc

Acum negociez cu el eliberarea
Și i-am spus cã-i dau drumul
Cu condiția
Sã mai treacã pe la mine
Sã-mi lumineze interiorul
Și întunericul de dupã
Tine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Fãrã pereche
  3. Idei
  4. Nud îmbãtãtor
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Prea rece
  7. Ai sã mã iubești?
  8. Cu o secundã mai târziu
  9. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  10. Revelația
  11. Am plâns
  12. Sfâșiere
  13. Semnul tãu
  14. Am sã plec din mine
  15. Chinuitoare pãrere
  16. Labirintul
  17. Metamorfoza
  18. Am nevoie de tine
  19. Feminin
  20. Zâmbet rece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii