Adrian Furnicã

Licurici

Sãrutul tãu, depus asearã la
Încheietura dintre
Vis și realitate
A nãscut o secundã de luminã

Apoi încã una și încã una
Ca într-o cavalcadã de licurici
Formați din douã buze dulci
Care zboarã încet
Și depun, din când în când
Pe unde apucã
Câte o scânteie de iubire

Am prins și eu, cu greu
Unul
Și adulmecându-i mirosul
Sãrat și cald
L-am așezat dupã ureche
Dar nu vrea sã stea locului
Deloc

Acum negociez cu el eliberarea
Și i-am spus cã-i dau drumul
Cu condiția
Sã mai treacã pe la mine
Sã-mi lumineze interiorul
Și întunericul de dupã
Tine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atingeri ireale
  2. Cuvinte mai moi
  3. Limbaj
  4. Incertitudine
  5. Licitație
  6. Un fel de fericire
  7. Unde ar fi trebuit sã fii
  8. Cuvinte nerostite
  9. Fluturii
  10. Înãuntru fãrã de sfârșit
  11. Pasiune
  12. Neant
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. În aceeași direcție
  16. Buze tari
  17. Vise
  18. Revelația
  19. Hibernare
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii