Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. Și ce dacã, iubito…
  3. Am nevoie de tine
  4. Pasiune
  5. Suspinul
  6. Aproape
  7. Când vei pleca
  8. Te iubesc
  9. Un fel de fericire
  10. Idei
  11. Mai… de tot
  12. Cu tine
  13. Geometria iubirii
  14. Tristețe
  15. Noapte liniștitã
  16. Inventar
  17. Acolo unde se termina iubirea
  18. Jocul
  19. Fãrã pereche
  20. Imaginea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii