Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Risipirea
  2. Eu-tu
  3. Definitiv
  4. Mã doare
  5. Într-o cutã
  6. Simțuri
  7. Metamorfoza
  8. Dorința
  9. Mãnunchiuri
  10. Acolo unde se termina iubirea
  11. Vâltoare
  12. Grãdina cuvintelor
  13. Somnul tãu
  14. Decupaj
  15. Pedeapsa
  16. Prezent prea simplu
  17. Înãuntru fãrã de sfârșit
  18. Poezie amarã
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Lucire clarã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii