Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Dragostea ta
  2. Atât de departe
  3. Cum te visez?
  4. O picãturã din sufletul tãu
  5. Mai în interior
  6. Împotriva mea
  7. În direcția ta
  8. Limbaj
  9. Mirare
  10. Cuvinte mai moi
  11. Noi
  12. Inventar
  13. Cerc floral
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. Nud îmbãtãtor
  16. Prezent prea simplu
  17. Metamorfoza
  18. În spatele urechii
  19. ????
  20. Unduiri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii