Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Atât de departe
  2. Vorbe
  3. Disperare
  4. Poate cine știe…
  5. Cu fața cãtre mine
  6. Licurici
  7. Altfel, de ce?
  8. Tu și restul lumii
  9. Mirare
  10. Nebun dupã tine
  11. Simțuri zdrențuite
  12. Buze tari
  13. Semnul tãu
  14. Zâmbet rece
  15. Vâltoare
  16. Noapte liniștitã
  17. Am scris invers
  18. Întuneric
  19. Cadavrele cuvintelor
  20. Cu o secundã mai târziu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii