Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Oarecum perfect
  2. Licurici
  3. Dragostea ta
  4. Conținut
  5. Decupaj
  6. Înãuntru fãrã de sfârșit
  7. Mãnunchiuri
  8. Licitație
  9. Rotunjimile iubirii
  10. Unde se termina iubirea
  11. Semnul tãu
  12. Definitiv
  13. Îmbrãcatã în luminã
  14. Captivã
  15. Mã doare
  16. Sfâșiere
  17. Indigestie
  18. O singurã ființã
  19. Jocul
  20. Senzații

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii