Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Limbaj
  2. Și ce dacã, iubito…
  3. Cu tine
  4. Mirare
  5. Mi-e dor
  6. Unde ar fi trebuit sã fii
  7. Geometria iubirii
  8. Licurici
  9. Simțuri zdrențuite
  10. Întuneric
  11. Sãrutul încrâncenat și singur
  12. Esti prea vie
  13. Prezent prea simplu
  14. Ruga
  15. Minunea de a fi existat
  16. Umed și cald
  17. Feminin
  18. Grãdina cuvintelor
  19. Tristeți sublim uitate
  20. Epilog

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii