Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rotunjimile iubirii
  2. Hibernare
  3. Decupaj
  4. În mine parte
  5. Te iubesc
  6. Palidã mângâiere
  7. Tristețea de a te fi cunoscut
  8. Adio, realitate
  9. Unde ar fi trebuit sã fii
  10. Somnul tãu
  11. Simțuri
  12. Definitiv
  13. Cuvinte nerostite
  14. De ce-mi lipsești
  15. Vise
  16. Noapte liniștitã
  17. Mai în interior
  18. Cheia norocului
  19. Marginea existenței
  20. Imaginea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii