Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Inventar
  2. Unde ar fi trebuit sã fii
  3. Cafea
  4. Poate cine știe…
  5. Fãrã pereche
  6. Idei
  7. Nerostire
  8. Mai stai…
  9. Nebun dupã tine
  10. Cerc floral
  11. Buza ta de sus
  12. Unduiri
  13. Înãuntru fãrã de sfârșit
  14. Cum te iubesc
  15. Prezent prea simplu
  16. Dragostea ta
  17. Tristețea de a te fi cunoscut
  18. Cuvinte mai moi
  19. Adio, realitate
  20. Rãscruce

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii