Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Împotriva mea
  2. Patã de culoare
  3. Încã te iubesc
  4. Marginea existenței
  5. Mai stai…
  6. Cu fața cãtre mine
  7. Univers infinit de plăceri
  8. Epilog
  9. Vâltoare
  10. Cum te visez?
  11. Umed și cald
  12. Limbaj
  13. O picãturã din sufletul tãu
  14. Eu-tu
  15. Dragoste de vânzare
  16. Bun comun
  17. Jocul
  18. Buza ta de sus
  19. Altfel, de ce?
  20. Somnul tãu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii