Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sfâșiere
  2. Tristeți sublim uitate
  3. Eu-tu
  4. Rotunjimile iubirii
  5. Umbrele noptii
  6. Mãnunchiuri
  7. Marginea existenței
  8. Vitrina sufletului tãu
  9. Un fel de fericire
  10. Fluturii
  11. Sã mã sãruți
  12. O mânã de sentimente
  13. Și ce dacã, iubito…
  14. Vâltoare
  15. Îmbrãcatã în luminã
  16. Somnul de dinainte
  17. În aceeași direcție
  18. Revelația
  19. Chinuitoare pãrere
  20. Identic cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii