Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. Incertitudine
  3. Mai… de tot
  4. Întuneric
  5. Indigestie
  6. Nud îmbãtãtor
  7. Decupaj
  8. Mi-e dor
  9. Împotriva mea
  10. Conținut
  11. Cafea
  12. Fluturii
  13. În direcția ta
  14. Ai sã mã iubești?
  15. Vorbe
  16. Revelația
  17. Simțuri
  18. Umbrele noptii
  19. Aproape
  20. Unduiri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii