Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cum te iubesc
  2. Am nevoie de tine
  3. Dragostea ta
  4. Indigestie
  5. Sfâșiere
  6. Când vei pleca
  7. Cadavrele cuvintelor
  8. Mai stai…
  9. Sãrutul încrâncenat și singur
  10. Lupta
  11. Sã mã sãruți
  12. Inventar
  13. Altfel, de ce?
  14. În aceeași direcție
  15. Vorbe
  16. Te iubesc
  17. O picãturã din sufletul tãu
  18. Bun comun
  19. Într-o cutã
  20. Grãdina cuvintelor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii