Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Unde se termina iubirea
  3. Limbaj
  4. Buza ta de sus
  5. Somnul de dinainte
  6. Împotriva mea
  7. Umed și cald
  8. Rotunjimile iubirii
  9. Cum te iubesc
  10. Cu o secundã mai târziu
  11. Dragoste de vânzare
  12. Geometria iubirii
  13. Pedeapsa
  14. Întuneric
  15. Univers infinit de plăceri
  16. Rãscruce
  17. Nud îmbãtãtor
  18. Biografie
  19. Cadavrele cuvintelor
  20. Te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii