Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Conținut
  2. Altfel, de ce?
  3. Regãsirea
  4. Bun comun
  5. Rãscruce
  6. Cum te visez?
  7. Vitrina sufletului tãu
  8. Captivã
  9. Mi-e dor
  10. N-aș fi crezut
  11. Oarecum perfect
  12. Și ce dacã, iubito…
  13. Decupaj
  14. Fluturii
  15. În urma mea
  16. În spatele urechii
  17. Un fel de fericire
  18. Grãdina cuvintelor
  19. Îmbrãcatã în luminã
  20. Cum te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii