Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Altfel, de ce?
  2. Noi
  3. Sãrutul încrâncenat și singur
  4. O singurã ființã
  5. Tristeți sublim uitate
  6. Risipirea
  7. Incertitudine
  8. Somnul de dinainte
  9. Labirintul
  10. Atât de departe
  11. Cuvinte nerostite
  12. Semnul tãu
  13. Pasiune
  14. Bun comun
  15. Între douã bãtãi
  16. Cu o secundã mai târziu
  17. Te iubesc
  18. Cu tine
  19. Licurici
  20. Univers infinit de plăceri

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii