Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Vâltoare
  2. Lucire clarã
  3. Disperare
  4. Dorințe nemãrturisite
  5. Tristețe
  6. Și ce dacã, iubito…
  7. Tristețea de a te fi cunoscut
  8. Sãrutul încrâncenat și singur
  9. Idei
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Tãcere
  12. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  13. Unde ar fi trebuit sã fii
  14. Sfâșiere
  15. Mai în interior
  16. Umbrele noptii
  17. Adio, realitate
  18. Mecanism matematic și misogin
  19. Cerc floral
  20. Pasiune

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii