Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prin mine
  2. Metamorfoza
  3. Buza ta de sus
  4. Minunea de a fi existat
  5. Mi-e dor
  6. Mecanism matematic și misogin
  7. Sfâșiere
  8. Jocul
  9. Am nevoie de tine
  10. Eu-tu
  11. Cuvinte mai moi
  12. Licitație
  13. Epilog
  14. Iubita mea
  15. Lucire clarã
  16. Noapte liniștitã
  17. Tu și restul lumii
  18. Bun comun
  19. Idei
  20. Somnul de dinainte

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii