Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Unde ar fi trebuit sã fii
  2. Umbrele noptii
  3. Ma uit in largul marii caprui
  4. Indigestie
  5. Imaginea ta
  6. Conținut
  7. Sentimente la întâmplare
  8. Când vei pleca
  9. Risipirea
  10. Tristețea de a te fi cunoscut
  11. Labirintul
  12. Noi
  13. Am nevoie de tine
  14. Cautare
  15. Întuneric
  16. Încã te iubesc
  17. În mine parte
  18. Biografie
  19. Marginea existenței
  20. Cu tine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii