Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Iubita mea
  2. Cu fața cãtre mine
  3. ????
  4. Univers infinit de plăceri
  5. Cuvinte mai moi
  6. Cerc floral
  7. Zâmbet rece
  8. Poezie amarã
  9. Risipirea
  10. Geometria iubirii
  11. Mai în interior
  12. Disperare
  13. Suspinul
  14. Încã o lacrimã...
  15. Tristețe
  16. Patã de culoare
  17. Ochii tãi
  18. Sfâșiere
  19. Mirare
  20. Fluturii

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii