Adrian Furnicã

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã
Speranțã.

Și poate ce rãmâne,
Mai stãpân
Pe ce simte

Și fãcând apel
La cea mai elementarã
Logicã

O sã poatã
Sã-ți zâmbeascã
Fãrã sã simtã

Cum vine moartea
Pe la gene
Ca un somn liniștit.

Iar mintea mea
Rãmasã fãrã nici o obligație
Sã te gândeascã

Frumos și tandru
Ca pe un exponat de muzeu
Extrem de valoros

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Încã te iubesc
  2. Mi-e dor
  3. Într-o cutã
  4. Mecanism matematic și misogin
  5. Cu fața cãtre mine
  6. Între douã bãtãi
  7. Umed și cald
  8. Lupta
  9. Zâmbet rece
  10. Cafea
  11. Nu te-am cunoscut niciodatã
  12. Chinuitoare pãrere
  13. Mai în interior
  14. Vise
  15. Mai… de tot
  16. Nud îmbãtãtor
  17. Tu și restul lumii
  18. Buze tari
  19. Cu o secundã mai târziu
  20. Mirare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii