Nu am știut cã iubirea
Crește pe peronul gãrii
De unde pleacã trenurile
Care te duc departe de mine
În spatele unui geam
Afumat
Și învechit
Care cine știe câte a mai vãzut și el
În viața lui
Între pereții de carton
Ai unui loc de dormit
În care ochii nu se închid
Ci doar deșirã firul unui ghem
Strâns în somac.
Nu am știut cã iubirea
Viseazã
Udatã de trei degete orizontale
Depuse între un buric
Înnebunitor de frumos
Și un sãrut timid și
Dorit convingãtor
Nu am știut cã iubirea
Se îmbatã cu palmele
Strânse în jurul obrajilor
Pe care urmele lacrimilor
Nu s-au uscat
Pentru cã n-au încetat niciodatã
Sã curgã
Nu am știut cã iubirea mea pentru tine
Trãiește și când exiști doar în gând
Printre atâtea alte
Imagini cu tine
Atât de dragi, dar atât
De departe.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Nãpãdit
2. Mai în interior
3. Unde ar fi trebuit sã fii
4. Mi-e dor
5. Tãcere
6. Vise
7. Marginea existenței
8. Ruga
9. Lupta
10. Înãuntru fãrã de sfârșit
11. De ce-mi lipsești
12. Minunea de a fi existat
13. Te iubesc
14. Mecanism matematic și misogin
15. Vorbe
16. Cuvinte nerostite
17. Aproape
18. Risipirea
19. Idei
20. Hibernare