Nu am știut cã iubirea
Crește pe peronul gãrii
De unde pleacã trenurile
Care te duc departe de mine
În spatele unui geam
Afumat
Și învechit
Care cine știe câte a mai vãzut și el
În viața lui
Între pereții de carton
Ai unui loc de dormit
În care ochii nu se închid
Ci doar deșirã firul unui ghem
Strâns în somac.
Nu am știut cã iubirea
Viseazã
Udatã de trei degete orizontale
Depuse între un buric
Înnebunitor de frumos
Și un sãrut timid și
Dorit convingãtor
Nu am știut cã iubirea
Se îmbatã cu palmele
Strânse în jurul obrajilor
Pe care urmele lacrimilor
Nu s-au uscat
Pentru cã n-au încetat niciodatã
Sã curgã
Nu am știut cã iubirea mea pentru tine
Trãiește și când exiști doar în gând
Printre atâtea alte
Imagini cu tine
Atât de dragi, dar atât
De departe.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Altfel, de ce?
2. Buza ta de sus
3. Prin mine
4. Limbaj
5. Semnul tãu
6. Feminin
7. Hibernare
8. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
9. Geometria iubirii
10. Te simt în mine
11. Unde se termina iubirea
12. Epilog
13. Sentimente la întâmplare
14. Cum te visez?
15. Revelația
16. O picãturã din sufletul tãu
17. În urma mea
18. Tu și restul lumii
19. Cafea
20. Întuneric