Adrian Furnicã

Atât de departe

Nu am știut cã iubirea
Crește pe peronul gãrii
De unde pleacã trenurile
Care te duc departe de mine
În spatele unui geam
Afumat
Și învechit
Care cine știe câte a mai vãzut și el
În viața lui
Între pereții de carton
Ai unui loc de dormit
În care ochii nu se închid
Ci doar deșirã firul unui ghem
Strâns în somac.
Nu am știut cã iubirea
Viseazã
Udatã de trei degete orizontale
Depuse între un buric
Înnebunitor de frumos
Și un sãrut timid și
Dorit convingãtor
Nu am știut cã iubirea
Se îmbatã cu palmele
Strânse în jurul obrajilor
Pe care urmele lacrimilor
Nu s-au uscat
Pentru cã n-au încetat niciodatã
Sã curgã
Nu am știut cã iubirea mea pentru tine
Trãiește și când exiști doar în gând
Printre atâtea alte
Imagini cu tine
Atât de dragi, dar atât
De departe.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Nãpãdit
  2. Prin mine
  3. Altfel, de ce?
  4. Mirare
  5. Senzații
  6. Grãdina cuvintelor
  7. Cu tine
  8. Geometria iubirii
  9. Imaginea ta
  10. Într-o cutã
  11. Cum te visez?
  12. Singur în mine
  13. Eu-tu
  14. Umed și cald
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  17. Șoapte
  18. N-aș fi crezut
  19. Disperare
  20. Înãuntru fãrã de sfârșit

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii