Nu am știut cã iubirea
Crește pe peronul gãrii
De unde pleacã trenurile
Care te duc departe de mine
În spatele unui geam
Afumat
Și învechit
Care cine știe câte a mai vãzut și el
În viața lui
Între pereții de carton
Ai unui loc de dormit
În care ochii nu se închid
Ci doar deșirã firul unui ghem
Strâns în somac.
Nu am știut cã iubirea
Viseazã
Udatã de trei degete orizontale
Depuse între un buric
Înnebunitor de frumos
Și un sãrut timid și
Dorit convingãtor
Nu am știut cã iubirea
Se îmbatã cu palmele
Strânse în jurul obrajilor
Pe care urmele lacrimilor
Nu s-au uscat
Pentru cã n-au încetat niciodatã
Sã curgã
Nu am știut cã iubirea mea pentru tine
Trãiește și când exiști doar în gând
Printre atâtea alte
Imagini cu tine
Atât de dragi, dar atât
De departe.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Bun comun
2. Vorbe
3. Toamna iubirii
4. Risipirea
5. Metamorfoza
6. Prin mine
7. Mai în interior
8. Cuvinte nerostite
9. Senzații
10. Sã mã sãruți
11. Dorința
12. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
13. Adio, realitate
14. Biografie
15. Licitație
16. Limbaj
17. Tristețe
18. Încã o lacrimã...
19. Poate cine știe…
20. Într-o cutã