Adrian Furnicã

Atât de departe

Nu am știut cã iubirea
Crește pe peronul gãrii
De unde pleacã trenurile
Care te duc departe de mine
În spatele unui geam
Afumat
Și învechit
Care cine știe câte a mai vãzut și el
În viața lui
Între pereții de carton
Ai unui loc de dormit
În care ochii nu se închid
Ci doar deșirã firul unui ghem
Strâns în somac.
Nu am știut cã iubirea
Viseazã
Udatã de trei degete orizontale
Depuse între un buric
Înnebunitor de frumos
Și un sãrut timid și
Dorit convingãtor
Nu am știut cã iubirea
Se îmbatã cu palmele
Strânse în jurul obrajilor
Pe care urmele lacrimilor
Nu s-au uscat
Pentru cã n-au încetat niciodatã
Sã curgã
Nu am știut cã iubirea mea pentru tine
Trãiește și când exiști doar în gând
Printre atâtea alte
Imagini cu tine
Atât de dragi, dar atât
De departe.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Te iubesc
  2. ????
  3. Somnul tãu
  4. Dragostea ta
  5. Prea rece
  6. Captivã
  7. Minunea de a fi existat
  8. Îmbrãcatã în luminã
  9. Nerostire
  10. O mânã de sentimente
  11. O singurã ființã
  12. Limbaj
  13. Cadavrele cuvintelor
  14. Am sã plec din mine
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Biografie
  17. Mãnunchiuri
  18. În mine parte
  19. Sãrutul încrâncenat și singur
  20. Altfel, de ce?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii