Adrian Furnicã

Mã doare

Nu mã întreba ce e cu mine
Nu are rost sã te încarci cu iubirea
Mea
Imposibilã

Abandoneazã-mã încet
Și sigur
Lângã un colț al memoriei
Pe unde trec, în fugã
Doar amintirile care
Plâng

Și nu încerca sã înțelegi
De ce mã doare
Imaginea ta,
Mirosul tãu,
Urma ta,

Vorba
“Te iubesc”

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Minunea de a fi existat
  2. Nãpãdit
  3. Poezie amarã
  4. În mine parte
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Chinuitoare pãrere
  7. Cheia norocului
  8. Definitiv
  9. Hibernare
  10. Limbaj
  11. Captivã
  12. Marginea existenței
  13. Încã o lacrimã...
  14. Buze tari
  15. Atingeri ireale
  16. Grãdina cuvintelor
  17. Inventar
  18. Tristeți sublim uitate
  19. În aceeași direcție
  20. Nebãnuita neputințã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii