Adrian Furnicã

Arhiva - 1 Octombrie 2007

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. Drumul pina la metrou (neterminata)
  2. Fotbalul se joacă în altă parte
  3. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  4. Va veni..
  5. Stabilitate, consens, continuitate
  6. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne
  7. Toata lumea minte
  8. Zâmbet rece
  9. Patã de culoare
  10. Exista o multime de cucoane cu probleme
  11. Speranta, dragostea mea
  12. Ioan Grosan si colaborarea cu securitatea
  13. Gind luminos
  14. Ziua cind a murit onoarea
  15. Am plâns
  16. Draga Orange Romania...
  17. Olanda. Tara de drogati...
  18. Severin, Lucescu ÅŸi Onoarea
  19. Despre claponii fricosi cu trompeta
  20. Gind de reincarcare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii