Adrian Furnicã

Arhiva - 1 Octombrie 2007

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  2. Ruga
  3. Gind doi
  4. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne
  5. Gind diferit
  6. Am nevoie de tine
  7. Discriminarea lui Marian Vanghelie
  8. Doamnelor si domnilor profesori, respect !
  9. Gind constant
  10. Sfinta tinerete legionara
  11. Nero de Bucuresti
  12. Crudul destin al lui Crudu
  13. Gind despre ginduri
  14. Oprescu ma uraste in continuare
  15. Ura de dupa amiaza
  16. Minunea de a fi existat
  17. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  18. Emilia Popescu, Stefan Banuca Jr si azilul social
  19. Adrian Nastase se gindeste la suspendarea lui Basescu
  20. Va place Brahms ? Dar salamul ?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii