Adrian Furnicã

Arhiva - 1 Octombrie 2007

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. Gind matinal
  2. Cum era mai bine pe vremea lui Ceausescu
  3. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne
  4. Vise
  5. Scrisoare catre domnu' Soros
  6. Umbrele noptii
  7. O campanie cu miros de hazna
  8. Abonament la bordel
  9. Educatia prin cafea
  10. În spatele urechii
  11. Definitiv
  12. Imbecil care nu-i suporta pe nesimtiti
  13. Vaca gestanta. Soc si groaza !
  14. Ce au in comun sexul si Grebla ?
  15. Nu-mi ajunge Oana si Moni ! Hop si Tatoiu !
  16. Dinamo la Waterloo
  17. Jacobs recidiveaza cu reclamele idioate
  18. Nu sint stapin de sclavi
  19. Nebun dupã tine
  20. Pasiune

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii