Am hotarit sa ma retrag
Pesemne ca virsta incepe sa-si spuna cuvintul si sa ma influenteze din ce in ce mai mult. Nu faptul ca incep sa ma mai doara incheieturile sau ca ma scol mai greu dimineata ma face sa ma raportez altfel la mediul inconjurator ci atitudinea mea fata de ce se intimpla in tara asta imi da semne ca incep sa imbatrinesc. Se poate ca asta sa se numeasca inteleciunea maturitatii ? Habar n-am. Important e ca ma ajuta sa trec mai usor peste mizeriile pe care societatea asta mi le arunca in fata. Virsta sa fie cea care ma impinge doar sa imi sterg mizeriile cu mina incet de pe figura si sa trec mai departe ? Culmea e ca am inceput chiar sa am mai multa intelegere pentru prostie, fie ea si in faza dinamica. Nu ma impac inca prea bine cu nesimtirea celor din jur dar prevad ca viata ma va invata ca pina si asta e ceva inevitabil si ca cei mai multi din jurul meu cu care sint obligat sa interactionez sint la baza niste nesimtiti incurabili, genetic structurati sa nu aiba dubii in viata ci numai cetitudini. Si atunci de ce sa ma mai consum ? De ce sa ma mai aplec asupra lor cu atita atentie in incercarea de a gasi raspunsuri la intrebari pe care nu ar trebui sa le pun ? Incerc pe cit se poate sa pun apatia si detasarea pe seama virstei si nu pe seama acumularilor de frustrari si nefericiri pe care soarta mi le-a aruncat in fata. Incet incep sa ma plasez undeva in afara sferei de influenta a nesimtirilor insumate ale bipezilor traitori in acelasi ecosistem cu mine. Desigur, vor spune unii ca lupta trebuie dusa pina la capat, ca rezistenta la prostie si la nesimtire e necesara pina in ultimul moment. Nu e asa. Nimeni , niciodata nu a stapinit prostia pentru ca ea e infinita. Iar in simbioza cu nesimtirea, rezultanta e imbatabila. Asa ca nu-mi ramine decit sa ma ascund in spatele virstei si sa ma retrag in carapacea prorpiei multumiri datorate faptului ca mai sint inca in viata si sa rid de prostii din jur pentru ca niciodata nu ma voi mai lupta cu ei ….
