Adrian Furnicã

Despre claponii fricosi cu trompeta

Scriu pe blog pentru ca asa imi place. In mare parte, scriu pentru mine, ca o refulare. Comunic, strig, injur, ma rog, protestez, polemizez, ma cert, ma enervez de unul singur. In final rezultanta e un text care imbraca in cuvinte o stare. Oamenii pot citi sau pot refuza mesajul meu care desi este nascut din frustrari personale se vrea un strigat care poate sa nu fie in pustiu. In final, scrisul in public este o aventura si un act de curaj. Inseamna expunere si marturisire dar si dorinta de a naste o dezbatere…Si dupa cum se poate vedea, nu ma ascund dupa pseudonime, porecle, nickname-uri, ba chiar imi dau si o adresa de mail.
Si acum intervine partea cea mai suparatoare. Bine mai baieti si fete, daca va sint atit de nesuferit, daca sint atit de enervant si va asigur ca voi continua sa fiu, daca va doriti sa ma injurati atit de mult, de ce nu aveti curajul sa o faceti dindu-va numele, de ce nu va identificati ca persoane si alegeti sa ramineti niste nimeni ? Cum sa ma injure o porecla ? O insiruire de litere ? Pai pe linga frustrarile mele, cele mai multe venite din viata reala si din societate, ale voastre sint niste monumente de frustrare psihanalitica cu mari legaturi in viata sexuala care se dovedeste nefericita, inconstanta si lipsita de satisfactii. Se pare ca nici macar incerarea de autosatisfacere nu mai da roade daca va varsati necazul pe mine sub anonimat.
Daca va uitati pe mesaje, veti vedea ca un pustiulica, sub pseudonimul de Graur si Felix imi spune ca e gata sa ma…”f…in gura” si se umfla in pene ca un clapon ca le stie el pe toate…Pai mai pustiulica, cine esti tu care ascuns dupa buda din fundul curtii strigi ca esti tare si gata de lupta, cind tu de fapt esti o porecla ? Pai daca te simti bazat, vino sa incheiem actul cu pricina, bineiteles asumindu-ti si riscul de rigoare.Altfel, ramii doar un clapon cu trompeta…Cu siguranta ca ai fugit la DEX sa vezi ce e ala clapon…
Mai e unul, Gigi Contra, tot un ascuns dupa tufis, care are pareri docte despre una si alta. I-as fi raspuns pe larg, cu argumente, as fi facut o dezbatere de idei si chiar as fi fost de accord ca am gresit daca as fi avut cu cine sa o fac…Dar cu fricosii nu polemizez. Nici cu poreclele. Eu vorbesc cu oamenii. Si citeodata cind astia sint incredibil de nesimtiti vorbesc cu animalele. Sau cu statuile. Fiarele si pietrele nu pot fi nesimtite, bipezii insa da, fiind o caracteristica predominanata din pacate la unii dintre ei.
Si tot asa. Multe dintre comentariile in care diferiti papagali ma injura, le-am sters. Pe astea doua le-am lasat asa de prasila. Si in speranta ca respectivii bipezi vor citi si postarea asta si isi vor lua inima in dinti sa se identifice. Sau sa ramina niste jigodii urlatoare care tipa si fug.
Asumati-va fratilor identitatea, gindurile, sudalmile, jignirile, ideile si luati cuvintul in piept. Altfel nu ramineti decit niste anonimi neilustrii…Niste nimeni…doar o insiruire de idei fara continut…

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Oprescu si hypermarket-urile
  2. Mi-e o sila infinita !
  3. Exista o multime de cucoane cu probleme
  4. Grava problema a opozitiei
  5. Striptease-ul dauneaza grav carierei
  6. Declaratie in exclusivitate pentru site-ul meu
  7. Mahalagismul normal, uzual, national
  8. Relansarea economica e sigura asa
  9. Sa ne salveze cineva de Monica Tatoiu
  10. Papagalul national a facut in pantaloni
  11. Bizonul corporatist
  12. Monica Tatoiu recidiveaza
  13. Mihaela Radulescu arde distantele...
  14. Realitatea TV si umorul
  15. Oprescu ma uraste in continuare
  16. Sex shop de partid
  17. Berlinul nu a auzit de Bote
  18. Mihaela Radulescu si oportunitatea de a tacea !
  19. Black Friday, mori, da' mori incet !
  20. 164 de mistreti

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii