Adrian Furnicã

Arhiva - 29 Aprilie 2013

Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie

Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...


Alte articole:

  1. Cristian Paturca, un om uitat
  2. Mai în interior
  3. Lupta
  4. Întuneric
  5. Gind de licitatie
  6. Impotenta ca stare nationala
  7. Arheologia saboteaza Romania
  8. Poveste homosexualului care a ales sa respire pe cur !!!
  9. Gigi Becali deputat sau scrisoare catre mine insumi
  10. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  11. Laurette rimeaza cu trompete !
  12. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  13. Ai sã mã iubești?
  14. Să jure şefii de sindicate din vămi!
  15. Cit de nenorociti pot fi bancherii astia ??
  16. Gindul patru
  17. Dorul de motoreta Mobra
  18. Nu pot sa-l sufar pe Marx
  19. Iertarea...
  20. Palidã mângâiere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii