Adrian Furnicã

Arhiva - 29 Aprilie 2013

Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie

Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...


Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. Revine stirea idioata cu tirgul de nunti
  3. Se retrage si Phil Collins....
  4. Alb
  5. În urma mea
  6. Gheorghe Udriste citeste ziarul pe net !!
  7. Zâmbet rece
  8. Monica Tatoiu refuzata si de canibali...
  9. Scrisoare catre domnu' Soros
  10. O limba fara cuvintul...tristete
  11. Nebun dupã tine
  12. Proiect de lege impotriva prostirii
  13. Univers infinit de plăceri
  14. Nea Gogu de la scularie
  15. Patã de culoare
  16. Gind de licitatie
  17. Încã o lacrimã...
  18. Pasiune
  19. Definitiv
  20. Discriminarea lui Marian Vanghelie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii