Adrian Furnicã

Arhiva - 14 Martie 2013

Despre claponii fricosi cu trompeta

Scriu pe blog pentru ca asa imi place. In mare parte, scriu pentru mine, ca o refulare. Comunic, strig, injur, ma rog, protestez, polemizez, ma cert, ma enervez de unul singur. In final rezultanta e un text care imbraca in cuvinte o stare. Oamenii pot citi sau pot refuza mesajul meu care desi este nascut din frustrari personale se vrea un strigat care poate sa nu fie in pustiu. In final, scrisul in public este o aventura si un act de curaj. Inseamna expunere si marturisire dar si dorinta de a naste o dezbatere…Si dupa cum se poate vedea, nu ma ascund dupa pseudonime, porecle, nickname-uri, ba chiar imi dau si o adresa de mail.
Si acum intervine partea cea mai suparatoare. Bine mai baieti si fete, daca va sint atit de nesuferit, daca sint atit de enervant si va asigur ca voi continu ...


Alte articole:

  1. Loterie
  2. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  3. Epilog
  4. Gindul unsprezece
  5. Peste tine
  6. Ciuma generala si pelagra de sector !!!
  7. Mă numesc Eva, am 4 ani şi sunt bolnavă de leucemie. VREAU SĂ TRĂIESC
  8. Scrisoare catre domnu' Soros
  9. Revelația
  10. De ce-mi lipsești
  11. Miine e ziua mea de nastere !
  12. Cum te iubesc
  13. Oprescu si hypermarket-urile
  14. Conținut
  15. De ce imi urasc conducatorii ?
  16. Gind de apartinut
  17. 23 de ani de la 13/15 iunie 1990
  18. Apararea inexistentei ? Cine sintem de fapt ?
  19. Somnul tãu
  20. Sa furam, sa furam, sa furam

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii