Despre claponii fricosi cu trompeta
Scriu pe blog pentru ca asa imi place. In mare parte, scriu pentru mine, ca o refulare. Comunic, strig, injur, ma rog, protestez, polemizez, ma cert, ma enervez de unul singur. In final rezultanta e un text care imbraca in cuvinte o stare. Oamenii pot citi sau pot refuza mesajul meu care desi este nascut din frustrari personale se vrea un strigat care poate sa nu fie in pustiu. In final, scrisul in public este o aventura si un act de curaj. Inseamna expunere si marturisire dar si dorinta de a naste o dezbatere…Si dupa cum se poate vedea, nu ma ascund dupa pseudonime, porecle, nickname-uri, ba chiar imi dau si o adresa de mail.
Si acum intervine partea cea mai suparatoare. Bine mai baieti si fete, daca va sint atit de nesuferit, daca sint atit de enervant si va asigur ca voi continu ...
Si acum intervine partea cea mai suparatoare. Bine mai baieti si fete, daca va sint atit de nesuferit, daca sint atit de enervant si va asigur ca voi continu ...





