Adrian Furnicã

Arhiva - 14 Martie 2013

Despre claponii fricosi cu trompeta

Scriu pe blog pentru ca asa imi place. In mare parte, scriu pentru mine, ca o refulare. Comunic, strig, injur, ma rog, protestez, polemizez, ma cert, ma enervez de unul singur. In final rezultanta e un text care imbraca in cuvinte o stare. Oamenii pot citi sau pot refuza mesajul meu care desi este nascut din frustrari personale se vrea un strigat care poate sa nu fie in pustiu. In final, scrisul in public este o aventura si un act de curaj. Inseamna expunere si marturisire dar si dorinta de a naste o dezbatere…Si dupa cum se poate vedea, nu ma ascund dupa pseudonime, porecle, nickname-uri, ba chiar imi dau si o adresa de mail.
Si acum intervine partea cea mai suparatoare. Bine mai baieti si fete, daca va sint atit de nesuferit, daca sint atit de enervant si va asigur ca voi continu ...


Alte articole:

  1. În direcția ta
  2. Ce bine era pe vremea lui Ceausescu...
  3. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  4. Mi-e dor
  5. Esti prea vie
  6. Nu sint stapin de sclavi
  7. Gind mitologic
  8. Decupaj
  9. Botezatu are carte ?
  10. Cafea
  11. Palidã mângâiere
  12. Cum să devii chior in ţara orbilor
  13. De ce l-am votat pe Varujan Pambuccian
  14. Lupta
  15. Dati-mi inapoi Drumul Taberei
  16. Imposibila casatorie va avea loc?
  17. Nea Gogu de la scularie
  18. Gind pasiv
  19. Emil Constantinescu recrut la Dinamo
  20. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii