Memorabilul Bendeac
Declara Bendeac ca a plecat de la Prima pentru ca nu era lasat sa faca momente memorabile. Ei bine, dorinta i s-a implinit. A ajuns la o televiziune memorabila care ii dezvolta inspiratia pentru a face in sfirsit ceva de care sa ne aducem aminte. Daca pe vremuri Vacanta Mare era o stacheta sub care nu credeam ca poate cobori umorul de pe televiziuni, acum am descoperi ca e posibil. Sper ca mamele sa nu-si lase copii sa se uite la "In puii mei" ca sa nu-i opreasca din crestere. Mai rau este ca unele publicatii il transforma pe mascarici in formator de opinie si il promoveaza citindu-i blogul. In afara de imitatia sarmanului care declara "Nu stiu, nu stiu chestii de-astea" nu-mi aduc aminte de vreun moment rezonabil care sa ma fi distrat. Nu ca m-ar fi incintat ala dar prea l-au reluat o multime de semidocti si l-au promovat ca expresie geniala a culturii urbane. Imi dores sa ma duc sa-l vad pe mascarici si la teatru ca sa stiu daca il sterg de tot din memeorie sau ii mai dau o sansa. Nu ca ar avea el nevoie de sansa mea, pentru ca sint o multime de idioti care-i fac audienta, dar nu vreau sa zica vreodata ca nu i-am analizat toate valentele. Si ca sa fiu sigur ca nu aducerea aminte e cauza lipsei lui din memeoria mea
Comentarii (2):
Ma bucur sa dau de oameni \"normali\". Sau poate noi suntem cei anormali; cei ce nu \"degustam\" Bendeac, manelele ne zgarie timpanele si cei care, daca pe lume ar mai exista un singur post de tleviziune numit OTV, ar prefera sa sparga televizorul.De cand am vazut prima data aceasta elucubratie a zileleor noastre am declarat ferm convins ca avem in fata o non valoare intens promavata si varata cu bocancul pe gat. Surpriza a fost mare cand m-am trezit ultimul mohican ce nu vrea sa inghita indobitocirea in masa. Atunci m-am intrebat : sunt defect oare? Uite ca nu, nu sunt.
Sa-l vedeti intr-o piesa de teatru ar fi o greseala pe care nu v-ati ierta-o niciodata! Daca viata mea ar atarna la un moment dat de asa o conditie, sincer as prefera sa mor! Nu ma uit la televizor si prin urmare, nu stiam nimic despre Bendeac la momentul la care, dintr-o eroare am ajuns la piesa Doctori de femei. Am iesit din sala dupa jumatate de ora, oripilata de umorul desantat si steril si degradarea intelectuala la care te supune aceasta \'\'comedie bulevardiera\'\'. Mai trist mi s-a parut faptul ca sala de la Palatul Copiilor era plina ochi iar oamenii se tavaleau pe jos de ras in timp ce eu plangeam dupa banii dati si timpul pierdut
