Citesc in ziarul Gandul campania dusa pentru limba romana si trebuie sa recunosc ca un ochi imi ride iar celalalt imi plinge. Daca am fi fost ca la fizica, rezultanta ar fi trebuit sa fie nula. Dar nu este pentru ca in final nu pot ramine inert, gol, nemiscat, pierdut in limba mea in care m-am refugiat, aparat de cuvintele frumoase care ma leaga de fapt de poporul asta. De ce oare ? Povestea e lunga, are cam 49 de ani, 50 in inauarie. La inceput era cuvintul si cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvintul si primul cuvint care m-a legat pe vecie de limba mea a fost mama. O rostire curata ca infinitul, dulce ca albastrul cerului sub care mama mi-a dat sa sug laptele datator de viata, doua silabe cu ajutorul carora Dumnezeu m-a facut sa fiu roman. Nu mi-am ales unde sa ma nasc dar da ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Gind de reincarcare
2. Suna-L pe Dumnezeu !
3. Gind cult
4. Apararea inexistentei...
5. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
6. Cu o secundã mai târziu
7. Cerere catre Dumnezeu...Pe cind asta si in Romania ?
8. Raspuns la raspunsul lui Selly
9. Black Friday, mori, da' mori incet !
10. Sex shop de partid
11. O Românie, două sisteme
12. Minunea de a fi existat
13. Cu mine cum ramine ?
14. Oprescu si hypermarket-urile
15. Cu capul in pamint
16. Gind matinal
17. Cautare
18. Primarul chel si tichia suspendata
19. De ce voi merge sa votez ?
20. Bun comun