Sulina, un colţ de paradis
Ultima oară când am fost la Sulina era cu vreo 35 de ani în urmă. Nu mi-aduc aminte prea multe de atunci. Mama făcea trasee de vacanţă în fiecare vară şi nu mai ştiu cum am ajuns şi acolo. Ştiu doar că am stat în gazdă la un localnic care avea un copil cam de vârsta mea, 9-10 ani, căruia părinţii mei i-au dat când am ajuns o ciocolată mare "Ambasador" într-un ambalaj auriu. Ciocolată amăruie. Copilul a făcut ochii mari, apoi şi-a lipit ciocolata de obraz râzând cu gura până la urechi debordând de fericire. Imaginea aceea m-a urmărit peste ani pentru că m-a impresionat foarte tare, ca dovadă că şi acum mi-e foarte clară în memorie. Şi pentru ...
