Adrian Furnicã

Manifest pentru constiinte adormite...

Romania ? Ma uit in jur si incerc sa inteleg tara mea…sa inteleg ce-i lipseste, ce-i prisoseste, ce este cu ea. Cine este poporul meu ? Ce este stricat la el ? Romaniei ii este sete de creatie si foame de viitor. Ea are nevoie de Oameni de Stat si de mari conducatori…nu de unul !! Nu, nu !!..De multi conducatori mari care sa faca planuri constiente pentru destinele inconstiente ale poporului. Are nevoie de conducatori care sa caute nemurirea fara sa fie preocupati de celebritate, care sa caute un triumf constructiv fara sa fie preocupati de infringerea altora. Romania are nevoie de asemenea oameni politici care ar trebui sa caute in special Ideea ! Acel concept dupa care sa se ghideze in actiunile lor in numele unei bogatii anonime. Romania are nevoie de o noua inteligenta care sa dea o forma materiei ei haotice, lasata prea mult sa procreeze ginduri si atitudini antagoniste. Trebuie sa nasca o noua vointa care sa ridice paveze hazardului, sa opreasca scurgerile de fetid si egoismele momentului. Avem nevoie de o noua sensibilitate, de un manifest al dorintelor noastre tradate de servitorii Momentului ! Romania are nevoie de Domni, de educatie, de sentimente pentru ca s-a saturat sa nu existe sau sa fie deocamdata numai prorpia ei mahala sordida. Imi doresc sa aiba niste oameni stapini pe ei insisi, onesti, puternici, completi, subtili, care sa puna Romania in afara spatiului ei geografic de la marginea lumii civilizate si asta pentru ca ceea ce ne putrezeste viata acum ne transforma doar in ingrasamint pentru viitor. De abia atunci s-ar putea ca pe resturile noastre sa se poate infiripa primele vlastare ale unei societati corecte. Ceea ce avem acum nu poate dura pentru ca nu avem de fapt nimic. In creuzetul constiintelor noastre actuale nu se plamadeste decit un gol perpetuu. Si noi in cazul asta nu existam decit ca niste moluste care isi doresc sa procreeze in speranta ca miine, copii nostrii vor fi mai sus cu o treapta. Dar avem si noi dreptul sa ne ridicam capetele deasupra sperantelor desarte ca sa putem vedea macar o proiectie a unui viitor mai bun. Afirm cu mare durere ca asa ceva nu mai poate continua. Dispretuiesc asadar tot ce nu echivaleaza cu drumul acesta catre Romania Noua pentru ca ea exista. Trebuie doar descoperita sau daca nu, inventata. Am aceasta ambitie de a incerca sa gindesc la viitor. Si ca sa-l parafrazez pe Fernando Pessoua, vreau sa ma ridic in fata soarelui pentru ca umbra dispretului meu sa devina noaptea disparitiei voastre. A celor care ma tineti in mizeria apusului lipsei de constiinta. Pentru ca simt ca va veni falimentul mizer al golului in care ati invatat sa traiti si in care va dati silinta sa ma trageti si pe mine. Fatalitatea nu este totul pentru a va inchina la ea. Actul de vointa nu este fatal chiar daca este constient. Societatea are doar nevoie de un grad mai mare de sansa dintr-o multitudine de incercari. Cind veti fi gata sa mi le oferiti ?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. De ce l-am votat pe Varujan Pambuccian
  2. Religia in scoala ? Doar cu bon fiscal !
  3. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  4. Primarul chel si tichia suspendata
  5. Eu cind iubesc, iubesc
  6. 40% mediocritate prin lege
  7. Nevoia de revolta
  8. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
  9. Am hotarit sa ma retrag
  10. The Wall...sa darimam odata Zidul asta !!!
  11. Cum să devii chior in ţara orbilor
  12. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  13. De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
  14. Gind pentru un fost prieten
  15. Sa furam, sa furam, sa furam
  16. Gemenii Toxici vor să guverneze!
  17. Divide et impera
  18. La dracu cu Pasarea Phoenix
  19. Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
  20. De ce imi urasc conducatorii ?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii