Adrian Furnicã

Arhiva - 17 Octombrie 2005

Cu fața cãtre mine

Treceam pe lângã ușa sufletului tãu
Și am simțit nevoia sã intru în vreun fel.

Am bãtut mai întâi încet, încercând
Sã nu trezesc vecinii, care parcã dormitau
Și ei
Și nici Cerberul de la intrare, care cu
Capul în piept, moțãia cu gândul, pesemne
Cã nu prea avea ce pãzi.

Dar nu mi-a rãspuns nimeni.


Alte articole:

  1. Gind pasiv
  2. La multi ani !!!
  3. Chiar s-a terminat ?
  4. Nu stim sa protestam
  5. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  6. Bizonul corporatist
  7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  8. Gind matinal
  9. Vitrina sufletului tãu
  10. Vorbe
  11. Rotunjimile iubirii
  12. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  13. O singurã ființã
  14. Poezie amarã
  15. Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
  16. Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
  17. Nero de Bucuresti
  18. Şi tăcerea omoară sau cum aplică biserica politica struţului
  19. Geometria iubirii
  20. Ruga

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii