Nu reuşeşte să-mi dispară din memorie faptul că Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare. Mi-a rămas un gust amar. ÃŽn 22 decembrie 1989, când eram în faţa clădirii guvernului şi l-am văzut cocoţat pe un Aro încercând să fure şi el o parte din revolta populară nu mi-a venit să cred. Ceauşescu pleca cu elicopterul de pe acoperiş, iar el se şi înfiinţase amuşinând cu nările în vânt apropiata moarte a omului pe care îl cântase până nu demult. ÃŽşi dorea pesemne, cu bucăţica de revoluţie în buzunar pe care tocmai o fura să se întoarcă în mijlocul maselor populare din somptuasa vilă de pe Dionisie Lupu şi să ...
«« Citeste mai mult »»