Adrian Furnicã

Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!

Iata ca s-a terminat un nou an scolar. Sau mai bine zis e pe
terminate. Unii copii dau bacalaureatul, altii se gindesc la ce liceu sa intre. Al meu termina clasa a 4-a si se pregateste de primul examen din viata lui. Va da examen la un liceu care va avea de la anul o clasa de a 5-a si unde sint deja inscrisi cam 80 de copii. Asta inseamna ca sint 2,5 copii pe un loc. Concurenta, nu gluma. Examenul consta in proba scrisa la limba romana, matematica si interviu impreuna cu parintii.

Apoi se iau in consideratie punctele obtinute la olimpiade, care se
adauga la media din concurs. Aici voiam sa ajung trecind peste interviul pe care trebuie sa-l dau si eu impreuna cu copilul si care in viziunea mea e un fel de cintarirea potentialului de sponsorizare al parintelui sau disponibilitatea de a face meditatii. La premierea olimpicilor.

Copilul meu a obtinut un premiu la faza pe capitala la limba romana si
deci a fost invitat la festivitatea de premiere care a avut loc la
cinematograful Scala.

Am fost chemati la ora 16,30. La ora 17 trebuia sa inceapa. Intram
in sala batrina de mai multe decenii unde erau deja la ora indicata
toate locurile ocupate de copii. Inseamna ca erau cam 800. In hol alte
citeva zeci, imbracati in costume populare sau de concert asteptau sa
intre. Pe linga copii, in sala mai erau, la o sumara apreciere, de doua
ori mai multi parinti. Normal, daca stam sa ne gindim ca fiecare a vrut
sa-si vada copilul pe scena la un asa eveniment si deci s-a mobilizat
plenar, impreuna cu bunicii din dotare. Evident ca si profesorii si
invatatorii care i-au indrumat pe copii, oameni plini de toata admiratia care in conditiile date se preocupa totusi de indrumat copii nostri, erau prezenti. De la toate scolile din doua sectoare, 1 si 6.

Trebuie sa va imaginati cam ce aglomeratie era intr-o sala de 800 de locuri in care erau cam 2000 de oameni. Nu era loc sa arunci un ac. Si ce harmalaie.

Toate culoarele erau pline, caile de acces, strapontinele, holurile si
intrindurile. Toata lumea vorbea, striga, se juca, se certa. Se cautau
unii pe altii din priviri, vorbeau tare ca sa copere zgomotul din jur,
se chemau. Era o agitatie continua dar cel mai rau era ca nu mergea nici un fel de instalatie de aer conditionat, nu era nici o pala de aer
proaspat, de racoreala. Si asta dupa ce afara tocmai plouase si era in
aer o umezeala innabusitoare. Caldura crestea, la fel si zgomotul. Mi-am zis ca odata cu inceperea festivitatii o sa se astearna linistea.

O cucoana corpolenta se infige in mijlocul scenei cu un microfon in
mina.Il duce la gura si incepe sa vorbeasca. Stupoare. Nu se aude nimic. Din boxele de pe margini razbate un gijiit astmatic care nu reuseste nici macar sa ataga atentia, darmite sa acopere haosul din sala.

Bineinteles ca nimeni nu o baga in seama. Vorbeste cucoana pret de
citeva minute in care timp scandalul continua. Pe scena urca cu greu
niste copii imbracati in costume roz. Incep sa cinte incetisor o melodie care se vrea un cover dupa o piesa veche a lui Demis Roussos. Nu asculta nimeni. Cucoana corpolenta se incapatineaza sa vorbeasca in microfonul care nu functioneaza dupa plecarea corului de copii.
Banuiesc ca rosteste o prima lista de copii premianti pentru ca cei din primele rinduri aplauda. Din spate un grup de parinti striga:"Nu se aude nimic" sporind astfel harmalaia. Din fata, microfonista, vadit deranjata, striga: "Daca faceti liniste o sa auzit totul" jignind parca dinadins instalatia de sonsorizare care se incapatineaza sa ramina muta. Dupa care punind microfonul inutil la gura reia lista de unde ramasese.

Copii sint toti transpirati, rosii la fata si respira greu aerul devenit cleios. Ma uit la baietelul meu care imi face semn sa plecam. Nu mai rezista. Incuviintez din cap si ii urmaresc traiectoria sinuoasa prin multimea umeda si incinsa. Iesim la afara si tragem adinc in piept aerul caldut de vara. Ne uitam unul la altul. Copilul tine strins in mina diploma jilava din hirtie de proasta calitate. Nu am curajul sa-l intreb cu ce impresii a ramas dupa premierea asta.

Ne ducem la concert la Scorpions. Sper sa ajute la admiterea la liceu diploma asta atit de muncita. Am ramas insa cu un gust amar. Invatatoarea lui mi-a spus azi ca a fost strigat si el la final. N-a fost prezent. La anul merge din nou la olimpiada. Dar la festivitatea de premiere, daca va fi cazul, cu siguranta nu.

      Comentarii (1):

Ca om care lucrează în sistem, vă pot spune: rezultatele la concursuri au fost obţinute de cei care încă mai muncesc. Festivitatea a fost organizată de cei din management, în mod tradiţional numiţi pe criterii de şpagă, politică şi obedienţă şi care în consecinţă sunt fatalmente incompetenţi. În orice. Paradoxul este că ultimii au venituri mult mai mari decît primii.

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Masina germana merge si apa daca vrea ea !!!
  2. Sulina, un colţ de paradis
  3. Nu sint stapin de sclavi
  4. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  5. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  6. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  7. Gigi Becali deputat sau scrisoare catre mine insumi
  8. Nu aveti un foc ?
  9. Antonescu Robespierre
  10. Rãzbunarea lui Adrian Pãunescu
  11. Gind pentru un fost prieten
  12. 23 de ani de la 13/15 iunie 1990
  13. De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
  14. Să instituim premii pentru eleganţă in politică
  15. Dati-mi inapoi Drumul Taberei
  16. Cu mine cum ramine ?
  17. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  18. Fomista care maninca pe ascuns !!
  19. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  20. Nea Gogu de la scularie

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii