Adrian Furnicã

Concluzia dupa inca un drum la Craiova...

Nu am nostalgii comuniste si nici regrete dupa vechiul regim. Ba chiar as putea spune, necrestineste, ca-l urasc din toata inima. Nu numai pentru asasinarea valorilor intelectuale sau pentru scoaterea la lumina a tot ceea ce e mai rau si animalic in oameni ci mai ales pentru ca a transformat geniul agrar al Romaniei in ratarea industriala, cea care a dat ocazia conducatorilor de azi sa se imbogateasca plenar si mai ales nemeritat. Iluzia combinatelor care a stramutat, ca o deportare benevola, mii de oameni de pe ogorul CAP-ist intre fiarele destinate pe mai tirziu reciclarii la fier vechi a indus in memeoria colectiva recenta ideea unui popor cu veleitati tehnice. Si poate nici asta nu e atit de grav cit mai ales distorsionarea relatiilor cu realitatea a sarmanilor tarani care au incercat cu stoicism sa aduca intre betoane si pe balcoane toate obiceiurile bataturii rinite de porci si zgiriate de gaini. In felul acesta s-a nascut o noua clasa sociala de tip struto-camila care a amestecat pocnitul din bici cu bagatul stecherului in priza si pleava din par cu spanul de la strung obtinind la final omul nou de tip “futu-i masa” cu apucaturi de “frankenvillage”.
Pseudorevolutia din decembrie 89 a mai adaugat ceva apucaturilor nascute in creuzetul Bumbesti-Livezeni/ Ana Pauker/ Cincinalul in patru ani si jumatate impus de tancurile sovietice. Un strop de capitalism, turnat in mintea poporului ca dulceata in ghetele musafirului din “Vizita” lui Caragiale. Si astfel a luat fiinta o caracatita sociala care dupa ce a prelucrat protomaneaua lui Azur transformind-o in Sorinel Pustiul & Adi Minune, ca sa aiba si un ritm, a distrus tot ce mai ramasese bun in restul de constiinta sedimentat in trecut cu ajutorul rezistentei prin cultura.
Astfel s-a realizat paradigma vidului de identitate in care masa organica a inceput sa coaca sub influenta incalzirii globale o noua societate, inca un om nou, inca o clasa politica cu radacini infipte adinc in fosta orinduire securisto-comunista, un nou tip de gindire, un manierism cu accente de furie, nesimtire si neobrazare. Acest produs social, condus de rezonantele cutumiale ale fanarului, a definit inca odata, dar mai puternic, conceptele de spaga, aroganta, furt, delasare, lene, agresiune, ignoranta si lasitate.
Au trecut 23 de ani de cind societatea a reinceput sa plamadeasca noua fiinta.
Tara a devenit doar un petic de pamint european cuprins intre niste granite devenite desuete. Din loc in loc relicve ale fostelor industrii zgirie cerul cu ramasitele lor hide care se incapatineaza sa sfideze orizontala si care se mentin intr-o pozitie nefireasca doar pentru a ne aminti ca a existat cindva conceptual de Erou al muncii Socialiste. In rest, cimpuri intinse pe care parcelele lucrate alterneaza cu intinse culturi de maracini si balarii, semn ca foamea inca nu a ajuns inca la maturitatea care sa impinga bipedul satesc sa paraseasca circiuma de linga casa in favoarea agriculturii de subzistenta.
Peisajul e inca frumos, colorat in verdele crud al primaverii, intins intre un cer albastru de Voronet si puncte rosii de PET-uti de Coca Cola. Satele ignora vesnicia care s-a nascut in mediul rural iar orasele se dezvolta sub sloganul imbecil…”Toata viata mi-am dorit sa traiesc pe pamint” combinat cu “ Sa am si eu o casa cu curte unde sa pot face un gratar” de parca micul perpelit pe jar e susprema satisfactie. Chiar si emotionala .
La virful acestei mase organice s-a catarat, printr-un procedeu fals, cunsocut si sub numele de democratie dimboviteana, o mina de semidocti agramati, ilogici si profound micinosi care conduc destinele biologice ale natiunii catre o groapa mare si neagra in care hoarda odata inghesuita, va primi in cap toate laturile si mizeria occidentala pe care onor co-europenii o pot arunca prin intermediul mass mediei lor, numindu-ne generic, popor de tigani.
Nu-i de mirare ca guvernarea s-a transformat intr-un perpetuu talk-show lasind putin timp pentru grijile tarii care atirna cu ochii zgiiti in televizoare, la capatul cablului. Nefiresc de narcisisti, ministri si alti demitari se opresc in drumul spre patul conjugal in studiourile de televiziune unde practica cu sirg onanismul intelectual incercind sa dea o explicatie veridica faptului ca ei sint bogati in timp ce prostii privitori se zbat in mizerie.
Cu toate astea, natura se implica in viata tarii continuind sa se dezvolte, sa infloreasca, sa isi faca loc printre deseuri, sa ignore mizeria si netinind seama de climatul social, sa infrumuseteze peisajul…
Viata e mai presus de concepte si de orinduiri. Se pare ca toate aceste sisteme abstracte de legi care ne arata limitele intre care putem trai poarta toata vina iar concepte precum capitalism, socialism, comunism, feudalism palesc in fata orinduirii comunei primitive pentru ca romanul fiind profound imperfect si 100 % neperfectibil nu-si poate gasi vocatia de a ingera si altfel de concepte cum ar fi constiinta, devotamentul, onoarea, respectul deoarece s-ar supune marginalizarii si oprobiului majoritatii . Si atunci ceea ce ramine la mijloc intre cele doua atitudini nu poate fi decit deznadejdea, disperarea si dezamagirea ca exponente ale putinilor oameni care gindesc si care au o farima de educatie.
Aceasta este esenta unei Romanii abandonata de noroc inca de la nastere. Pacat. Pentru ca sanse de evadare catre o alta lume mai buna, ar fi fost. Dar nu s-a vrut.



Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Cristian Paturca, un om uitat
  2. Usurinta de a injura
  3. Antonescu Robespierre
  4. The Wall...sa darimam odata Zidul asta !!!
  5. Sulina, un colţ de paradis
  6. Apararea inexistentei...
  7. Irinel mai tare ca Osama şi Oana mai tare ca Obama!
  8. Eu cind iubesc, iubesc
  9. La dracu cu Pasarea Phoenix
  10. Cu capul in pamint
  11. Tanti Merkel si musiu Sarkozy
  12. Drumul Taberei port la Marea Neagra !!
  13. Cum sa asomezi un politician ?
  14. Cerere catre Dumnezeu...Pe cind asta si in Romania ?
  15. Ponta Discriminatorul
  16. „Iubite Doamne, fă-mă prost!”
  17. Ura de dupa amiaza
  18. Nevoia de revolta
  19. Dacă am avea şi noi polonezi…
  20. Nu e Guvernul vinovat de criza mondialã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii