Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - 1 Octombrie 2007

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. Umbrele noptii
  2. Labirintul
  3. Disperare
  4. Revelația
  5. Grãdina cuvintelor
  6. Cu o secundã mai târziu
  7. Nerostire
  8. Rotunjimile iubirii
  9. Și ce dacã, iubito…
  10. Bun comun
  11. Unde ar fi trebuit sã fii
  12. O singurã ființã
  13. Între douã bãtãi
  14. Sentimente la întâmplare
  15. Ma uit in largul marii caprui
  16. Limbaj
  17. Hibernare
  18. Peste tine
  19. Toamna iubirii
  20. Rãscruce

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii