Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - 1 Octombrie 2007

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. Limbaj
  2. Umed și cald
  3. Senzații
  4. Esti prea vie
  5. Ochii tãi
  6. Dragoste de vânzare
  7. Într-o cutã
  8. Nãpãdit
  9. Vorbe
  10. Prezent prea simplu
  11. Înãuntru fãrã de sfârșit
  12. Peste tine
  13. Cerc floral
  14. Risipirea
  15. Eu-tu
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. N-aș fi crezut
  18. Am sã plec din mine
  19. Dorința
  20. Mã doare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii