Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Cu fața cãtre mine
  2. Tristețea de a te fi cunoscut
  3. Toamna iubirii
  4. Lupta
  5. Dragoste de vânzare
  6. Tristeți sublim uitate
  7. Atingeri ireale
  8. În aceeași direcție
  9. Ochii tãi
  10. Indigestie
  11. Aproape
  12. Vâltoare
  13. Idei
  14. Marginea existenței
  15. Adio, realitate
  16. Imaginea ta
  17. Cu tine
  18. Altfel, de ce?
  19. Într-o cutã
  20. Împotriva mea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii