Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Tristețea de a te fi cunoscut
  2. Mai stai…
  3. Unduiri
  4. Vâltoare
  5. Vitrina sufletului tãu
  6. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  7. Atât de departe
  8. Nu te-am cunoscut niciodatã
  9. Neant
  10. Revelația
  11. Feminin
  12. Altfel, de ce?
  13. Fluturii
  14. Rotunjimile iubirii
  15. O singurã ființã
  16. Acolo unde se termina iubirea
  17. Fãrã pereche
  18. În mine parte
  19. Suspinul
  20. Cuvinte nerostite

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii