Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - Martie 2008

Imaginea ta

Se apropie iarna când va începe sã ningã
Peste simțurile lãsate pe pãmânt.

Se vor așterne firimituri de zãpadã
Printre gândurile reduse la tãcere
De hibernarea unui suflet care abia mai
Respirã.

Senzații

Încerc de câteva zile sã dorm
Același somn cu tine
Cu capul pe aceeași pernã
Cu gândurile în aceleași vise
Adulmecând cu nesaț sãrutul

Vise

Dormi, îngerul meu sublim
Și lasã-mã sã-ți pãzesc
Visurile

Am sã plec din mine

Am sã plec
Din mine!

Mã pãrãsesc
Pentru cã nu mai pot
Rezista

Sã te iubesc
Atât de fãrã

Nu te-am cunoscut niciodatã

Nu știu cum va fi urmãtoarea iubire
Dar, sigur, cea de dupã, va fi în cer
Acolo, unde numai privirile sunt
De ajuns ca sã te cred
Și unde stelele te vãd și pot depune

Cafea

Și pentru cã eram priceput
În ghicitul în cafea
Am încercat sã ghicesc și în surâsul tãu
Pentru cã mi-am zis cã, poate, merge

Pe dreapta buzelor am vãzut un

Poezie amarã

Cum aș putea face sã-mi vindec
Imaginația ?
Sã o pansez de urgențã cu alte
Impresii?
Nu știu un tratament mai bun.

În ultima vreme n-am fost atent la ea
Și am lãsat-o sã sângereze pe hârtie

Nebun dupã tine

Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru cã atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot sã-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandã
Traficat printre opreliști de
Circumstanțã.

În urma mea

Îmi doresc sã stau în mintea ta
Ca și cum nu aș fi
Ca și cum n-aș exista


Alte articole:

  1. Peste tine
  2. Cadavrele cuvintelor
  3. Înãuntru fãrã de sfârșit
  4. În mine parte
  5. Incertitudine
  6. Dorința
  7. Am scris invers
  8. Pedeapsa
  9. Neant
  10. Cautare
  11. Lupta
  12. Dorințe nemãrturisite
  13. Vâltoare
  14. O singurã ființã
  15. Când vei pleca
  16. Sãrutul încrâncenat și singur
  17. Aproape
  18. Unduiri
  19. Mai… de tot
  20. Mecanism matematic și misogin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii