Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - Octombrie 2007

Pedeapsa

De la un timp încoace
Simțind cum dragostea mea pentru
Tine
Crește
Am strâns funia cu care o țineam legatã

Mai stai…

Întuneric, crivãț, cenușã
Zgomot de oase ciocnite între ele
Ploaie, cerul negru încãrcat de nori
Blesteme șuierate printre dinți
Lacrimi uscate de vântul de miazãnoapte
Suspine de durere și strigãte
Mânioase
Tresãriri de surprize
Neplãcute
Funigei, praf, rãmãșițe

Sãrutul încrâncenat și singur

Aș vrea sã fug de mine
De spaimele mele și de
Gândul cã te iubesc

Mã doare

Nu mã întreba ce e cu mine
Nu are rost sã te încarci cu iubirea
Mea
Imposibilã

Abandoneazã-mã încet

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. Alb
  2. Cu tine
  3. Dorințe nemãrturisite
  4. Labirintul
  5. Mai… de tot
  6. Nãpãdit
  7. Unduiri
  8. Cuvinte nerostite
  9. Limbaj
  10. Suspinul
  11. Univers infinit de plăceri
  12. Unde se termina iubirea
  13. În mine parte
  14. Risipirea
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Ochii tãi
  17. Biografie
  18. Tristețe
  19. Un fel de fericire
  20. Încã te iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii