Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Atingeri ireale
  2. Umbrele noptii
  3. Fãrã pereche
  4. Șoapte
  5. Îmbrãcatã în luminã
  6. Mai în interior
  7. Patã de culoare
  8. Indigestie
  9. Umed și cald
  10. De ce-mi lipsești
  11. Vorbe
  12. În aceeași direcție
  13. Singur în mine
  14. Poezie amarã
  15. O picãturã din sufletul tãu
  16. Într-o cutã
  17. Buza ta de sus
  18. Univers infinit de plăceri
  19. Regãsirea
  20. Aproape

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii