Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Prezent prea simplu
  2. Unduiri
  3. Marginea existenței
  4. În aceeași direcție
  5. Cu o secundã mai târziu
  6. Somnul de dinainte
  7. Inventar
  8. Jocul
  9. Fãrã pereche
  10. Rotunjimile iubirii
  11. ????
  12. Conținut
  13. Ma uit in largul marii caprui
  14. Te simt în mine
  15. Din cauza ta
  16. Feminin
  17. Nerostire
  18. Lucire clarã
  19. Rãscruce
  20. Umed și cald

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii