Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Tristețe
  2. Noapte liniștitã
  3. Adio, realitate
  4. În direcția ta
  5. Șoapte
  6. Acest sentiment
  7. În aceeași direcție
  8. Zâmbet rece
  9. Oarecum perfect
  10. Somnul de dinainte
  11. Nãpãdit
  12. Ochii tãi
  13. Hibernare
  14. Palidã mângâiere
  15. Grãdina cuvintelor
  16. Eu-tu
  17. Am nevoie de tine
  18. Revelația
  19. Încã o lacrimã...
  20. Într-o cutã

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii