Adrian Furnicã

Anticariat

Era functionar,unul din aceia care-si vad de treaba zilnic fara sa inregistreze trecerea timpului si pentru care orice fapt mai iesit din comun este inregistrat ca beneficiu de inventar si retinut intr-un index al memoriei care nu va fi niciodata apelat.Se imbraca relativ correct,schimbind in cind in cind culoarea camasilor sau a pantofilor sau cravata,pieptanindu-si parul in acelasi fel in fiecare dimineata.Urmarea desfasurarea diferitelor afaceri care-i treceau prin mina facind tot felul de inregistrari si borderouri si fise,calcule si comenzi fara sa se implice prea mult,cautind,oarecum din instinct sa-si pastreze slujba medie fara a dori sa inteleaga prea in amanunt ce interpreta zilnic.Colegii il lasau in pace si nu cautau sa intre in vorba cu el pentru ca stiau ce raspunsuri vor putea primi asa ca obisnuindu-se cu el il priveau indiferenti neincercind nici o comunicare.

Ploua si iesind din scara blocului isi dadu seama ca fara umbrela nu poate fara umbrela sa faca nici trei pasi fara sa se ude pina la piele.Ridica incet privirea spre cerul cenusiu incercind sa zareasca printre picaturi cauza acestui fenomen ud si siciitor.Scoase din buzunar pachetul de tigari si cu ochii tinta peste drum scormoni prin buzunare dupa bricheta.Pe celalalt trotuar o femeie tinara cu parul lung si blond ,intoarsa cu spatele la el cauta ceva intr-o geanta de voiaj destul de mare,aplecata de mijloc intr-o pozitie nefireasca.Poate ca nu i-ar fi atras atentia daca n-ar fi observat o oarecare incetineala in miscarile ei care parea total anormala in torentul de afara.Ramase citeva minute bune,fumind in tacere incet ,cu ochii tinta peste drum ,sprijinit de perete.Era curios sa vada cit va mai ramine femeia acolo in mijlocul trotuarului ,fara sa faca cel mai mic gest de a se proteja de ploaie.Oamenii treceau pe linga ea fara sa o bage in seama ,cu ochii in pamint si ascunzindu-si capetele sub umbrele macinati de ginduri si fara a privi decit sporadic inainte si atunci parca cu spaima.Se uita la ceas si isi dadu seama ca a intirziat la intilnire,apoi tresari realizind ca statea de multe minute privind in gol ,printre stropii de apa spre femeia care parca impietrise in mijlocul trotuarului celalalt..Isi dadu seama ca nu-si aminteste cind a terminat tigara si nici cind a aruncat-o neglijent in ploaie.Se apropia seara care parea si mai neagra din cauza ploii.iar luminile felinarelor nu reuseau sa destrame intunericul decit din loc in loc.Ar fi vrut sa plece .Il asteptau Anticarii in camera lor mansardata la intilnirea de vineri dar nu se indura sa paraseasca imaginea femeii de dincolo ,intepenita intr-un gest de cautare in cotloanele intunecate ale gentii.Era curios cum sa vada cum se va sfirsi aceasta cautare intense si poate ,spera el,va deslusi in ciuda departarii care ar putea fi subiectul acestei activitati.Si dintr-o data zimbatul incert ii incremenii pe buze.Isi incorda privirea taind perdelele de apa intr-o incercare zadarnica de a pricepe ce se intimpla .Femeia de dincolo nu era uda.Statea in mijlocul torentului fara a avea pe ea nici macar un semn de apa pe ea,parul ii cadea in falduri pe umeri,pardesiul nu avea acea greutate a hainelor imbibate .Privea si nu-i venea sa creada.Va povesti asta cu siguranta Domnilor Anticari fiind deja convins ca nu-l vor crede.Se uita la ceasul de la mina deslusind cu greu cifrele apoi isi ridica din nou privirea cu teama ca nu cumva himera de pe celalalt troruar sa fi disparut.Nu,era tot acolo ,poate putin schimbata in atitudinea fata de geanta din fata ei .Parea insa la fel de absorbita de ceea ce facea parind sa nu-i pese de nimic din jur.
Apoi din dreapta veni un camion mare si negru care inaintase incet si aproape fara zgomot si care opri in dreptul femeii acoperind-o privirii.Rasufla usurat.Destins ,cauta pachetul de tigari in buzunar si isi aprinse una ,tragind fumul adinc in piept.Incerca sa isi explice de ce oprise camionul exact in dreptul ei .Prin geamurile negre nu se zarea nici o miscare si toata masa aia mare nu parea decit o umbra,o pata intunecata pentru ca nici farurile nu erau le avea aprinse.Si apoi era convins ca in curind va pleca iar de dupa el va rasari un trotuar gol fara himere uscate in potopul de afara.Da ,asa va fi.Tocmai de aceea si tragea asa de linistit din tigara.Si totusi nu se indura sa plece desi era convins ca statea degeaba.Prin fata lui trecu o pereche de indragostiti tinindu-se strins de dupa umeri sub o umbrella neagra.Zimbi in urma lor si ii urmari cu privirea pina cind disparura in intuneric.
-Domnilor Anticari,astazi am vazut irealitatea materiala,daca se poate numi asa,si nu numai cu privirea.De fapt aici e problema pentru ca am perceput cu toata fiinta ca exista in spatele obstacolului privirii o alta fiinta care ma priveste pe mine prin acelasi loc prin care trecea si privirea mea.Oare toti oamenii care trecau pe linga ea nu-si dadeau seama ca exista cu adevarat,ca nu este o himera desi nu se uda nici un pic?De ce nu se uda domnilor Anticari ?De ce era uscata cind eu era mud pina la piele?
Camionul se puse in miscare incet.Era convins ca nu va mai fi acolo si se pregatea sa urce dupa umbrela pentru a pleca linistit la intilnirea de vineri.Apoi dintr-o data ,din intunericul de dincolo de strada doi ochi stralucitori il tintuira locului.
-De ce ma privea pe mine domnilor Anticari ?O privire ca aceasta nu cred ca o voi putea uita ,ba chiar ma obsedeaza,ma chinuie,nu ma lasa sa dorm.De fapt nici nu mai sint sigur de mine,daca dorm sau sint treaz….Daca incerc sa stau cu ochii deschisi simt cum privirea ei din primul moment cind am vazut-o ma doare undeva in jurul capului .Apoi ochii mi se inchid incet,incet aproape lin intr-o miscare continua a pleoapelor si ma trezesc dintr-o data privind de aici dincolo de drum la o femeie in ploaie cu parul uscat,cu o geanta de voiaj pe umar care arunca lumina din ochii ei spre mine…
Femeia intoarse incet capul si uitindu-se in susul strazii porni agale calcind apasat prin baltoace si neocolind apa care era pe jos .
Era fascinate.Nu se putea sa o piarda si stringindu-si haina pe linga corp se avinta prin torent .Mergea in spatele ei ,destul de departe si oricit ar fi incercat sa alerge,aceiasi distanta raminea intre ei .Incerca din cind in cind sa se apropie si mai mult dar cam fara convingere pentru ca nu era sigur ca ar fi vrut sa o atinga.
Intr-o zi colegii de birou au vazut ca lipseste fara sad ea prea mare importanta intimplarii.Un om dintre alti trei zeci de functionari .Un loc gol .Un loc care daca nu se ocupa in trei patru zile de catre persoana caruia ii apartinea,intra in posesia altcuiva care poate si el intr-o zi nu va mai aparea si tot asa.Nu mai erau decit o mina de oameni care stiau biroul acela de la inceputuri si aproape ca nu mai dadeau importanta schimbarilor.Nu a mai venit si gata.Vine miine altul.

-Domnilor Anticari ,imi place sa recitesc din cind in cind tot ce scriu ,dar numai dupa ce am avut grija sa uit bine tot pentru a descoperi lumea cea noua,de fiecare data cu alta haina ,o lume care-si schimba infatisarea dupa fiecare uitare.De fapt cred ca fiecare vestment nou pe care-l vedem este de fapt unul uitat de altcineva pe care trebuie sa-l descopere o alta minte,o alta imaginatie ,o alta constiinta.
Strada era lunga si intunecata si doar din loc in loc cite un felinar minjea intunericul ud cu o lumina difuza si neclara dar el nu avea nevoie de ea Undeva in fata o pata ce abia putea fi urmarita mergea inainte fara sa ocoleasca baltile peste care el era nevoit sa sara pentru a nu se uda si mai rau.Trebuia insa ca pata din fata sa se opreasca la prima intersectie pentru ca era una mare pe unde normal treceau multe masini si doar nu era sa treaca asa de-a dreptul printre ele .Acolo sigur o va ajunge.Apa ii siroia prin par si se strecura usor dupa git.Singurul gind valid pe care il avea era despre tigarile din buzunar care sigur se udasera sin u va mai putea fuma pina la intilnire.
Femeia se opri in dreptul coltului ,parca asteptindu-l dar raminind tot cu spatele la el.Simti o caldura mare prin tot trupul si-n talpi niste furnicaturi il faceau sa simta stingher.O va prinde de mina si vor trece strada fara un cuvint,fara sa-si spuna o vorba si fara sa o priveasca.Impreuna.Stia ca are ochi de foc si parka ii era teama de privirea ei
.
-Se poate domnilor Anticari sa simti ca iubesti privirea unei femei care nu exista sau care este formata doardin par ,ochi si spate si care nu se uda in ploaieDe ce nu o atinge ploaia,de ce eu sint ud iar ea primeste apa doar ca pe un mesaj al cerului ce se intrepatrunde cu gindurile ei formind un tot inexistent pentru altii dar atit de palpabil pentru mine.Ce exista pentru mine si nu exista pentru voi ,domnilor Anticari?Cite lumi strabatem si cite dintre ele se intrepatrund?Oare lumea mea a devenit impenetrabila si impermeabila si doar absoarbe cu nesat mesajul cerului?
Intinse mina incet si o mingiie pe parul uscat si neted.Asteptau amindoi .Era noapte dar nu i-ar fi trecut prin cap nici o secunda ca este tirziu .Apoi dintr-o data s-a intors si continuind sa-si stringa haina pe linga corp se indeparta .Era ud leoarca si din pantofi ii tisneau mici arteziene la fiecare pas dar nu-i era frig.Nici macar nu simtea nevoia sa ridice privirea,sa priveasca inainte pe unde mergea.De fapt mergea cu ochii inchisi,strinsi stiind ca in urma lui raminea intunericul la fel de negru precum I se arata sub pleoapele inchise.Intilnirea de vineri era ratata.Era convins ca domnii Anticari nu-l mai asteptausi ca in camera mansardata nu mai ramasesera decit citeva fire de fum sa pluteasca in aer.Cu cit stringea mai tare ochii si pasea inainte era convins ca femeia il astepta pe coltul intunecat si cu cit distanta dintre ei crestea cu atit mai ud era parul ei .Ar fi fost foarte bun un dus fierbinte dar era convins ca ar fi ramas uscat sub torentul aburind.

-Domnilor Anticari,va rog sa ma iertati ca n-am venit vinerea trecuta dar in lumea mea s-a produs o ruptura .Va rog sa ma credeti ca am primit un semn.Am interactionat iar gindul mi-a jucat o festa raspunzind fara voia mea .Credeti ca mai exista un dincolo ?S-ar putea sa existe dincolo de o axa de simetrie,oarecum palpabila pe care eu am incercat s ao trec vinerea trecuta .E ca o oglinda in care barbatul si femeia nu se pot privi deodata sau daca incearca sa o faca gindurile lor nu converg unul catre celelalt si se imprastie .De altfel iubesc enorm aceasta incertitudine imprastiata printre stropi de apa…Am primit acest mesaj al simetriei disimulata in sentimente.Iubesc aceasta incertitudine..Ma intorc domnilor Anticari la femeia mea,intr-o lume in care nu exista atit de multe legaturi,atit de multe picaturi de apa uscate.
Batrinii incepura sa se scoale de pe pernele pe care statusera pina atunci scuturindu-si palmele .Se miscau incet sub povara atitor ginduri si nu schimbau intre ei nici o vorba.Cel care prezidase adunarea inchise un ceaslov mare pe care il tinea in fata si cu miscare inceata din incheietura miinii stinse lumina.Apoi se intoarse cu fata la perete si suflind catre el descise o usa de lumina puternica si pasi catre ea .Ceilalti il urmara incet iar cind ultimul disparu inauntrul acelei lumini ,aceasta se stinse incet si disparu.In camera mansardata nu ramasera decit citeva fuioare de fum plutind incetisor.
Usa se deschise cu un oarecare zgomot ,indeajuns de puternic pentru ca cei citiva functionari sa-si ridice privirea fara pic de interes.Seful conducea catre un scaun gol ,la un birou oarecare un nou coleg.Unul din acel care-si vede de treaba zilnic fara sa se implice prea mult si care nnici nu parea ca inregistreaza trecerea timpului

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Un pitic
  2. Hai sa ne imaginam !
  3. Suna-L pe Dumnezeu !
  4. Violul
  5. O lume fara iubire (neterminata)
  6. Nasterea
  7. Baiatul cu chibriturile
  8. Loterie
  9. Drumul pina la metrou (neterminata)

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii