Citesc in ziarul Gandul campania dusa pentru limba romana si trebuie sa recunosc ca un ochi imi ride iar celalalt imi plinge. Daca am fi fost ca la fizica, rezultanta ar fi trebuit sa fie nula. Dar nu este pentru ca in final nu pot ramine inert, gol, nemiscat, pierdut in limba mea in care m-am refugiat, aparat de cuvintele frumoase care ma leaga de fapt de poporul asta. De ce oare ? Povestea e lunga, are cam 49 de ani, 50 in inauarie. La inceput era cuvintul si cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvintul si primul cuvint care m-a legat pe vecie de limba mea a fost mama. O rostire curata ca infinitul, dulce ca albastrul cerului sub care mama mi-a dat sa sug laptele datator de viata, doua silabe cu ajutorul carora Dumnezeu m-a facut sa fiu roman. Nu mi-am ales unde sa ma nasc dar da ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Pinochio de România
2. Dorul de motoreta Mobra
3. "Nu se poate aşa o medalie"
4. Ce bine era pe vremea lui Ceausescu...
5. Boureanu are, în sfârşit, dreptate
6. Masina germana merge si apa daca vrea ea !!!
7. O campanie cu miros de hazna
8. Religia in scoala ? Doar cu bon fiscal !
9. Cu capul in pamint
10. Cea mai tare scoala de business in IT
11. Maşina şi viaţa sexuală
12. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
13. Emilia Popescu, Stefan Banuca Jr si azilul social
14. Gind pentru un fost prieten
15. De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
16. Ponta Discriminatorul
17. Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
18. Fotbalul se joacă în altă parte
19. Ghinion ca a nins
20. Gigi Becali deputat sau scrisoare catre mine insumi