Citesc in ziarul Gandul campania dusa pentru limba romana si trebuie sa recunosc ca un ochi imi ride iar celalalt imi plinge. Daca am fi fost ca la fizica, rezultanta ar fi trebuit sa fie nula. Dar nu este pentru ca in final nu pot ramine inert, gol, nemiscat, pierdut in limba mea in care m-am refugiat, aparat de cuvintele frumoase care ma leaga de fapt de poporul asta. De ce oare ? Povestea e lunga, are cam 49 de ani, 50 in inauarie. La inceput era cuvintul si cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvintul si primul cuvint care m-a legat pe vecie de limba mea a fost mama. O rostire curata ca infinitul, dulce ca albastrul cerului sub care mama mi-a dat sa sug laptele datator de viata, doua silabe cu ajutorul carora Dumnezeu m-a facut sa fiu roman. Nu mi-am ales unde sa ma nasc dar da ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Bucurestiul începe cu mine
2. Virusul asta e cam parsiv !!
3. 5G-ul si vaccinul
4. Aripa Isterica din PNL trebuie sa-si schimbe discursul
5. Cãsãtorie din dragoste sau din interes?
6. Cum arata azi...barbatul de casa ?
7. Eurabia, un continent pe cale de aparitie !!
8. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
9. Gheorghe Udrişte, vărul lui Jules Verne
10. Poveste de Craciun
11. Antonescu Robespierre
12. Fomista care maninca pe ascuns !!
13. Cu capul in pamint
14. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
15. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
16. Asasinul cu referendum
17. Apararea inexistentei...
18. Maşina şi viaţa sexuală
19. Am hotarit sa ma retrag
20. Atunci i-am condamnat pe toti la moarte