Adrian Furnicã

Arhiva Ganduri - Septembrie 2012

Apararea inexistentei...

Apararea inexistentei…

Cine mai este poporul roman azi? Cine mai sintem noi din punct de vedere social ? Am citit din nou istoria romanilor , un fel de actiune de intoarcere la radacini, o implinire a mitului eternei reintoarceri pe care ma simt dator sa o fac odata la citiva ani. Si parca de fiecare data gasesc ceva nou, acolo in meandrele istoriei, in creuzetul din care s-a nascut parca pe furis un popor cu identitate incerta care furat de frumusetea timpurilor a pierdut startul in competitia devenirii. Avarii , cumanii, gotii, vandalii impreuna cu ramasitele decazute ale unui Imperiu Roman ajuns in desuetudine au pus de o geneza peste care de-a lungul secolelor turcii, grecii si tiganii au presarat parca doar sarea si piperul. Mostenirea daca , purtind un mare semn de int ...

Un ceaun la fiert numit Romania

Traim intr-o tara care are capul in secolul 21 si picioarele in evul mediu. De sus pina jos putem parcurge toata istoria din ultimii 1000 de ani a omenirii cu o sincopa prin prejurul sexului unde am cam ramas atemporali. Adica cu mici exceptii am ramas un popor care nu stie decit sa frece burta pe burta si sa nasca pui vi. Dar despre sexualitaea unui popor medieval voi vorbi alta data.
Tara, sau mai bine zis arealul din jurul muntilor Carpati, adaposteste un caleidoscop de contraste comportamentale pe care doar cu mare indulgenta il poti trece prin categoria vintage la gindire si prin cea de science fiction la imaginatie. Exista un singur capitol la care poporul asta exceleaza. La bascalie si mistocareala, numite elogios, pamflet. In rest viata in acest ecosistem inglobeaza plenar ...

Nu mai exista prietenie ?

Nu mai exista prietenie…

Ne nastem singuri si murim singuri. Asta se stie dar simteam nevoia de un punct de start, de niste paranteze intre care sa inghesui o existenta. Sau mai multe. A mea si a multor altora, de fapt a tuturor. Ne nastem singuri dar traim asociati…La inceput cu mama, apoi cu familia, cunoastem de la inceput oamenii din jur, relationam, schimbam idei si ne inhaitam. Sintem niste fiinte care traim in haite fara a fi intotdeauna parte din ele. La servici , la bloc, pe scara, in tramvai, asocierile noastre sint de cele mai multe ori de conjuncture fiind tributari alaturarilor de moment. Odata cu trecerea anilor si pierderea inocentei ne insusim rautatile si tenebrele mentale ale societatii in care traim, invatam ce inseamna invidia, rautatea, minciuna, inter ...


Alte articole:

  1. Asasinul cu referendum
  2. Bucurestiul începe cu mine
  3. Dati-mi inapoi Drumul Taberei
  4. Gigi Becali deputat sau scrisoare catre mine insumi
  5. De ce imi urasc conducatorii ?
  6. Sindicatul , mon amour!
  7. Rock-ul ca religie
  8. Irinel mai tare ca Osama şi Oana mai tare ca Obama!
  9. Viata intr-un bordel
  10. Imbecil care nu-i suporta pe nesimtiti
  11. Helmis, intre The Dark side of the Moon si Wish you Were here...
  12. O Românie, două sisteme
  13. Sint un extraterestru
  14. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  15. Primarul chel si tichia suspendata
  16. 53 ! Oare exista detergent pentru constiinte ?
  17. Moarte caşcavalului!
  18. Hipsterul de Bucuresti
  19. Cãsãtorie din dragoste sau din interes?
  20. Nu sint stapin de sclavi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii