Adrian Furnicã

Arhiva Ganduri - 29 Aprilie 2013

Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie

Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...


Alte articole:

  1. Olimpiade şi copii olimpici. Ce gust amar!
  2. Drumul Taberei port la Marea Neagra !!
  3. Bucurestiul începe cu mine
  4. Cum să devii chior in ţara orbilor
  5. Nea Gogu de la scularie
  6. Armata nu e bal mascat
  7. Ceausescu pfuu, pfuu, pfuu !!!
  8. Nu pot sa-l sufar pe Marx
  9. Cea mai tare scoala de business in IT
  10. Doamnelor si domnilor profesori, respect !
  11. Mă numesc Eva, am 4 ani şi sunt bolnavă de leucemie. VREAU SĂ TRĂIESC
  12. Cronica de Craciun
  13. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
  14. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  15. La dracu cu Pasarea Phoenix
  16. Vuvuzele "Made in Romania"
  17. Gascalizarea Romaniei
  18. Turism printre chistoace
  19. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  20. Am hotarit sa ma retrag

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii