Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Citi prieteni aveti de fapt ?
2. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
3. Taxe contra demisie
4. Ura de dupa amiaza
5. Nu sunt prieten cu niciun politician. Şi nici nu vreau!
6. Helmis, intre The Dark side of the Moon si Wish you Were here...
7. Oprescu la Balaceanca !!. Internat, nu in vizita de lucru.
8. Fantoma din sectorul 6
9. Ghinion ca a nins
10. SIDA nu se vindeca cu Shakespeare, dobitocule....!!!
11. Nu pot sa-l sufar pe Marx
12. Nu ma simt vinovat !!!
13. Morcovul Ipotetic
14. Al di Meola. Restul e tacere sau zgomot
15. Gascalizarea Romaniei
16. Cum arata azi...barbatul de casa ?
17. Fomista care maninca pe ascuns !!
18. Sindicatul , mon amour!
19. Să fie nesimţirea o soluţie?
20. Nu avem decit de pierdut