Adrian Furnicã

Arhiva Ganduri - 29 Aprilie 2013

Pescarusul lui Claudiu Goga sau Cehov contemporanul la Teatrul de Comedie

Sala era in lacrimi. Linga mine, o fata tinara si frumoasa plinge mocnit, ca un foc inabusit dar care la cea mai mica gura de oxigen ar fi izbucnit cit se poate de viu si necrutator. Un plins de durere, adinc, venit dintr-un cotlon de suflet numai bun de ascuns o iubire neimpartasita. Unii barbati isi ascundeau ochii rosii sub o ploaie de clipiri, dese acompaniindu-si lacrimile aproape nascute batindu-si palmele una de alta cu naduf. Si totusi nu era decit interiorul unei sali de teatru din Bucurestiul zilelor trecute.
E aprilie 2013.
Cind a disparut cortina, pe scena a ramas un schelet. Sau mai bine zis iluzia unuia. Ce ciudat…Un gol negru, niste plastice transparente, in colt o barca. Procesul de descompunere a luat-o apoi invers, derulat catre un tot unitar, complex si mat ...


Alte articole:

  1. Moarte caşcavalului!
  2. Nu aveti un foc ?
  3. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  4. Cine uita, nu merita ! Ziua nationala a Veteranilor de Razboi...
  5. Doamnelor şi domnilor doctori, respect…
  6. Usurinta de a injura
  7. Viata intr-un bordel
  8. Poveste de Craciun
  9. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  10. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  11. O limba fara cuvintul...tristete
  12. Ponta Discriminatorul
  13. Eurabia, un continent pe cale de aparitie !!
  14. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  15. Mă numesc Eva, am 4 ani şi sunt bolnavă de leucemie. VREAU SĂ TRĂIESC
  16. 53 ! Oare exista detergent pentru constiinte ?
  17. La multi ani !!!
  18. O campanie cu miros de hazna
  19. Cum era mai bine pe vremea lui Ceausescu
  20. Eu cind iubesc, iubesc

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii