Am 49 de ani...
E greu de spus ce virsta am la cei 49 de ani ai mei. In capul meu zac pe undeva pe la 28-30 si mintea lucreaza in consecinta. Ochii vad, inima cere, constiinta nu si nu. Nici cu somnul nu ma prea omor dar nici caroseria nu prea se resimte. Doar dimineata cind ma dau jos din pat ma cam doare o glezna pe care am invatat sa o ignor. Nu-i bai ca pe la prinz imi dau seama ca si ea ma ignora pe mine. In rest toate bune. Poate doar sufletul sa-mi mai joace feste citeodata dar in final rezultanta e aceiasi. Noroc ca mai vine si primavara. Florile si mirosul de soare cald ramin in mine pret de inca un an ca sa-mi aduca aminte de reanstere. De viata. Mi se pare ciudat sa ma fi nascut iarna, in mijlocul naturii moarte, a inghetului…in mijlocul unui anotimp care blocheaza imaginatia intre alb si n ...