Adrian Furnicã

Semnul tãu

Postat la 11 August, 2005 de Adrian Furnica

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Simțuri zdrențuite
  2. Poate cine știe…
  3. Cautare
  4. Tristeți sublim uitate
  5. În aceeași direcție
  6. În urma mea
  7. Tu și restul lumii
  8. Într-o cutã
  9. Între douã bãtãi
  10. Pasiune
  11. Singur în mine
  12. Unde ar fi trebuit sã fii
  13. Sentimente la întâmplare
  14. Unde se termina iubirea
  15. Cerc floral
  16. Vise
  17. Șoapte
  18. N-aș fi crezut
  19. Nebun dupã tine
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii