Adrian Furnicã

Semnul tãu

Îmi vine sã plâng
Și-mi vine sã-mi iau adio de la speranțã
Aș vrea sã aprind lumânãri
Pentru iubirile moarte înainte de a se naște
Astfel sã pot lumina încet și fãrã spor
Drumul sufletelor pãrãsite cãtre casã
Încerc sã dospesc amãrãciunea
Doar, doar o muri înecatã în propria-i grandoare
Vreau sã ucid cu sânge rece
Ideea fericitã a dispariției premature
Urãsc cu înfrigurare lipsa de luminã
Dar îmi doresc umbra ta peste mine
Și nimic nu-mi poate preschimba
Adâncirea în neantul uitãrii
Mai bine decât semnul
Tãu.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În urma mea
  2. Vâltoare
  3. Ma uit in largul marii caprui
  4. Simțuri
  5. Nãpãdit
  6. Senzații
  7. Eu-tu
  8. Sentimente la întâmplare
  9. În aceeași direcție
  10. Unduiri
  11. Cautare
  12. Am nevoie de tine
  13. Identic cu tine
  14. Inventar
  15. Cerc floral
  16. Limbaj
  17. Dorința
  18. Tu și restul lumii
  19. Cu fața cãtre mine
  20. Și ce dacã, iubito…

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii