Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Palidã mângâiere
  2. Singur în mine
  3. Mai stai…
  4. Buze tari
  5. Dragostea ta
  6. Ai sã mã iubești?
  7. Jocul
  8. Sã mã sãruți
  9. Cu o secundã mai târziu
  10. Umbrele noptii
  11. Nebãnuita neputințã
  12. Metamorfoza
  13. Epilog
  14. Alb
  15. Un fel de fericire
  16. Cautare
  17. Conținut
  18. Aproape
  19. Identic cu tine
  20. Limbaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii