Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Pasiune
  2. Definitiv
  3. Prezent prea simplu
  4. Somnul tãu
  5. Sfâșiere
  6. Umed și cald
  7. Imaginea ta
  8. Limbaj
  9. Neant
  10. Iubita mea
  11. De ce-mi lipsești
  12. Marginea existenței
  13. Fluturii
  14. Rãscruce
  15. O picãturã din sufletul tãu
  16. Pedeapsa
  17. Mai în interior
  18. Trupurile viselor
  19. Tristețea de a te fi cunoscut
  20. Noi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii