Adrian Furnicã

Risipirea

Iubitei mele, într-o zi, i-am spus
C-aș vrea s-o pãrãsesc
Și-n locul ei sã strâng în brațe cerul
Iar inima sã-mi fie nor
Cãci mi-e prea grea de dragoste
Și sufletul sã-mi fie vânt
Sã poatã zbura nestingherit în lume.
Și doar privirea mea sã o caute
Mereu, pe ea, din înalt.
Iubita mea, atunci,
Cu ochii triști
M-a strâns în cãușul palmei
Și vãrsând o lacrimã de dorul meu
M-a suflat ușor
Împrãștiindu-mã în cele patru zãri.


Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Rãscruce
  2. Nud îmbãtãtor
  3. Dragostea ta
  4. Ma uit in largul marii caprui
  5. Alb
  6. În mine parte
  7. Licurici
  8. Cafea
  9. Mai stai…
  10. Jocul
  11. Un fel de fericire
  12. Dorința
  13. Poezie amarã
  14. Neant
  15. Dragoste de vânzare
  16. Prin mine
  17. Trupurile viselor
  18. Tristețea de a te fi cunoscut
  19. Am nevoie de tine
  20. Atât de departe

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii