Adrian Furnicã

Poate cine știe…

Ce ți-e sufletul ãsta
Și cum te mai joacã el
Pe degete
Uite așa…
Cum te trimite la groapa de gunoi
A istoriei
La dansul de pe urmã
Sau la cel dintâi
Te pune la masã
Sau îți furã farfuria din fațã
Cum te mai face sã alergi
Sau sã te prabușești
Sã râzi, sã plângi, sã visezi
Sã pui mâna pe cuțit sau sã dai cu piciorul
Scãunelului de sub picioare
Sã te arunci în gol
Râzând sau plângând
Dupã caz
Sã te zdrobești de un gând de piatrã
Sau sã zbori…
Cum îți mai aratã el soarele
Când plouã cu gãleata
Și stelele în miezul zilei…
Cum te mai întoarce el pe dos
Și înapoi
Și îți aratã cã poți fi cârpã sau
Covor zburãtor
Sabie sau scut
Mare cât cerul
Sau mic cât nimic
Cum mai naște zâmbete
Sau cum le omoarã
Te face sã hohotești de râs
Sau de plâns…
Dupã caz
Și nu știi dacã sã încerci sã scapi de el
Sau sã-l îngrijești
Cã poate cine știe…
Sau sã-l trimiți la altcineva
Ori la tine în piept sã-l ții …
Ce ți-e sufletul ãsta…
Mai bine cã și l-am dat ție..
Pentru cã se pare cã numai
Tu
Știi sã-l îngrijești
Cum trebuie.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Bun comun
  2. De ce-mi lipsești
  3. Mirare
  4. Esti prea vie
  5. Tristețe
  6. Mãnunchiuri
  7. Tristeți sublim uitate
  8. Cu fața cãtre mine
  9. Am plâns
  10. Grãdina cuvintelor
  11. Disperare
  12. Șoapte
  13. Dragoste de vânzare
  14. Suspinul
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Alb
  17. Regãsirea
  18. Acolo unde se termina iubirea
  19. Patã de culoare
  20. Nud îmbãtãtor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii