Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Taxe contra demisie
  2. Gind matinal
  3. Să instituim premii pentru eleganţă in politică
  4. Baba Dochia e la televizor
  5. B 31 SPP
  6. Tinutul Secuiesc e in Romania
  7. Cronica de Craciun
  8. Nu numai Inna l-a blestemat pe Trastariu
  9. Cine nu-i cu mine nu e impotriva mea
  10. Dacă am avea şi noi polonezi…
  11. O picãturã din sufletul tãu
  12. Singur în mine
  13. Ce au in comun sexul si Grebla ?
  14. Întuneric
  15. Va place Brahms ? Dar salamul ?
  16. Ma uit in largul marii caprui
  17. Cautare
  18. Într-o cutã
  19. Inca un pasaj inutil...
  20. Gind metronom

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii