Adrian Furnicã

Arhiva - Aprilie 2007

Somnul tãu

E noapte
Și îngerii care împodobesc iubiri
Dorm și ei
Dupã truda de peste zi
În care au cãrat în toate
Sensurile
Sãrutãri și oftaturi
Luându-le de pe rafturi
Și așezându-le acolo unde trebuie,
Pe buzele oamenilor,
Și în mințile lor

Ai sã mã iubești?

Oare ce se întâmplã cu întrebãrile
Rãmase fãrã rãspuns?
Unde se duc?
Cât mai trãiesc?
De ce se nasc?

Dar daca într-o zi
S-ar nãpusti împotriva creatorului lor

Cum te iubesc

Te iubesc prezentã și în lipsã
Și în jurul meu și alãturi
Și plângând și râzând
În pragul disperãrii și în interiorul ei
Și când mã vrei și când mã dorești

Noi

Luni seara
Te-am întrebat în gând
Dacã mã iubești …
Iar tu m-ai prins de mânã

Chinuitoare pãrere

De ce te iubesc ar putea știi
Doar neuronii
Pentru cã numai ei mãnâncã
Sentimente pe pâine toatã ziua.
De ce te iubesc ar putea știi și dinții


Alte articole:

  1. Acest sentiment
  2. The Wall...sa darimam odata Zidul asta !!!
  3. Rusine poporului care te asculta
  4. Adelina Pestritu.Atit.
  5. Fujitsu a devenit brand romanesc
  6. Sint un extraterestru
  7. Cum să devii chior in ţara orbilor
  8. Epilog
  9. Impotenta ca stare nationala
  10. Cautare
  11. Baiatul cu chibriturile
  12. Visind la parastase
  13. Usurinta de a injura
  14. Mă numesc Eva, am 4 ani şi sunt bolnavă de leucemie. VREAU SĂ TRĂIESC
  15. Şi tăcerea omoară sau cum aplică biserica politica struţului
  16. Striptease-ul dauneaza grav carierei
  17. Reparatia post mortem foloseste la ceva ?
  18. Risipirea
  19. Întuneric
  20. Prezent prea simplu

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii