Adrian Furnicã

Arhiva - Iulie 2008

Somnul de dinainte

Am luat inima mea
Adormitã
Și am așezat-o lângã
Inima ta treazã
Ca sã învețe și ea

Mai… de tot

Te iubesc și asta-mi ocupã tot timpul
Tot capul, tot gândul, tot trupul
Te iubesc și asta-mi ține de foame
De sete, de ducã, de noapte
Te iubesc și asta-mi face bine
Și rãu, încet, sfios și tandru
Te iubesc și te simt în interiorul meu

Hibernare

Vine iarna
Și-n sufletul meu
Dragostea se pregãtește de hibernare

Nu știu sigur câte rezerve și-a fãcut
Și dacã va putea ieși cu bine
Din aceastã încercare

Unde ar fi trebuit sã fii

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile

Unduiri

Când ți-am zãrit
Pentru prima oarã
Zâmbetul
Am simțit dintr-o datã
Cã mã scald în el și ți-am simțit
Rãsuflarea caldã cum mã învãluie
Pe la subțiori.


Alte articole:

  1. Nerostire
  2. Aripa Isterica din PNL trebuie sa-si schimbe discursul
  3. Azi e o zi istorica
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Fujitsu a devenit brand romanesc
  6. Gind intrebare
  7. Buze tari
  8. CNSAS ar trebui sa fie un loc obligatoriu de trecere
  9. În spatele urechii
  10. Cum te visez?
  11. Impozitul pe prostie si pe fudulie
  12. Cu fața cãtre mine
  13. Gindul patru
  14. Protestăm şi fugim la bere
  15. Cronica de Craciun
  16. Nu aveti un foc ?
  17. Realitatea TV si umorul
  18. Marginea existenței
  19. Anticariat
  20. Ginditul de doua ori ca forma a ipocriziei

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii