Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Ceausescu pfuu, pfuu, pfuu !!!
  2. Senzational si in direct, tulburator !
  3. Atingeri ireale
  4. Tristețe
  5. "Nu se poate aşa o medalie"
  6. De ce a crescut pretul benzinei?
  7. Limbaj
  8. Cerc floral
  9. Înãuntru fãrã de sfârșit
  10. Nero de Bucuresti
  11. Gind normal
  12. 164 de mistreti
  13. Cu mine cum ramine ?
  14. Cu fața cãtre mine
  15. Revine stirea idioata cu tirgul de nunti
  16. Daca ar fi mute ?
  17. Cine nu-i cu mine nu e impotriva mea
  18. Rusine poporului care te asculta
  19. Sa ne sacrificam copii
  20. Gind doisprezece

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii