Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Atingeri ireale
  2. Simțuri zdrențuite
  3. Cuvinte mai moi
  4. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  5. Cu capul in pamint
  6. Cum sa asomezi un politician ?
  7. Anticariat
  8. Cit de nenorociti pot fi bancherii astia ??
  9. Gind dureros
  10. Mama, sint celebru...mi-am zis
  11. Cautare
  12. Black Friday, mori, da' mori incet !
  13. Guvernarea nu e concurs de frumuseţe
  14. Super coruptibila Romanie
  15. Nãpãdit
  16. Tãcere
  17. Cite soacre suporti ?
  18. Grava problema a opozitiei
  19. Prin mine
  20. Tristețea de a te fi cunoscut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii