Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Gind de licitatie
  2. Nebãnuita neputințã
  3. Antonia si gaura neagra a inteligentei
  4. Baba Dochia e la televizor
  5. Loterie
  6. Unduiri
  7. Vaca gestanta. Soc si groaza !
  8. Patã de culoare
  9. La dracu cu Pasarea Phoenix
  10. Suna-L pe Dumnezeu !
  11. Am hotarit sa ma retrag
  12. Gind dureros
  13. Gascalizarea Romaniei
  14. Indigestie
  15. Pedeapsa
  16. Fomista care maninca pe ascuns !!
  17. Să instituim premii pentru eleganţă in politică
  18. S-o împăiaţi pe Brigitte Bardot
  19. Am 49 de ani...
  20. Mecanism matematic și misogin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii