Adrian Furnicã

Arhiva - Martie 2007

Mi-e dor

Haide, femeie, adapã-mã la sânul tãu prea plin
Sã sug cu gura plinã de nesaț
Nectar, ambrozie, cucutã și venin
Cãci doarã singurã m-ai așezat în laț

Definitiv

Ce bine-mi pare cã te vãd opacã
Pierdutã-n sunete perverse
Cu șoapte obligate iar sã tacã
Și lacrimile oprite sã se verse

Doream sã te primesc în inima icoanã
Și sã te siluiesc cu gând murdar
Iar în cearșeafuri sã te simt matroanã

Am plâns

Am închis ochii și am strigat
Numele tãu
Încercând sã-mi imaginez cum ar fi
Sã mã iubești
Mãcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând sã te prind
În cãușul palmelor

Acest sentiment

Te iubesc și-mi folosește
Acest sentiment așa de mult
Încât
Cred cã-mi voi face datoria


Alte articole:

  1. Feminin
  2. De azi sint clarvazator !
  3. Lucire clarã
  4. Tigaia ca factor de uniformizare...sau scurt exercitiu de filozofie sociala
  5. 35 de ani dupa
  6. Grava problema a opozitiei
  7. Tristețe
  8. Sãrutul încrâncenat și singur
  9. Simțuri zdrențuite
  10. Noi
  11. Cite soacre suporti ?
  12. Mihaela Radulescu si oportunitatea de a tacea !
  13. Vitrina sufletului tãu
  14. Lupta
  15. Rotunjimile iubirii
  16. Cretinii recidiveaza
  17. Anticariat
  18. CNSAS ar trebui sa fie un loc obligatoriu de trecere
  19. Anti hypermarket-uri
  20. Neant

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii