Adrian Furnicã

Mai în interior

Cred cã sunt urmãrit de ghinion
Cãci sufletul mi-e plin de tine
Fãrã sã te cunosc și fãrã sã te simt
Prin preajmã
Mã uit dupã tine și încerc sã te
Recunosc printre privirile ce se lipesc
De ochii mei pe stradã
Prin vise, printre gânduri
Mã uit în jur și aș vrea sã-ți simt
Prezența alãturi, în dreapta mea sau
Mãcar mai în interior
Undeva sub pleoape,
Ascunsã în spatele unei șoapte
Sau dupã un surâs, fie el cât de mic
Unde ești oare, de ce nu apari
Așa cum te-am visat întotdeauna
Râzând de frica mea,
Dând brânci la vale tuturor spaimelor
Mele despre iubire, despre destin
Despre ce înseamnã cuvintele
”Noi doi”
Te caut în continuare și aș vrea sã te
Simt mãcar, sã te intuiesc, sã cred cã
Exiști, ca sã pot sã am un scop
În viațã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În urma mea
  2. Cautare
  3. Grãdina cuvintelor
  4. Cadavrele cuvintelor
  5. Prezent prea simplu
  6. Regãsirea
  7. Mecanism matematic și misogin
  8. În aceeași direcție
  9. Cuvinte nerostite
  10. Indigestie
  11. Umbrele noptii
  12. Simțuri
  13. Încã o lacrimã...
  14. Tristeți sublim uitate
  15. Cum te iubesc
  16. Cerc floral
  17. Vorbe
  18. Dorința
  19. Un fel de fericire
  20. Ochii tãi

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii