Citesc in ziarul Gandul campania dusa pentru limba romana si trebuie sa recunosc ca un ochi imi ride iar celalalt imi plinge. Daca am fi fost ca la fizica, rezultanta ar fi trebuit sa fie nula. Dar nu este pentru ca in final nu pot ramine inert, gol, nemiscat, pierdut in limba mea in care m-am refugiat, aparat de cuvintele frumoase care ma leaga de fapt de poporul asta. De ce oare ? Povestea e lunga, are cam 49 de ani, 50 in inauarie. La inceput era cuvintul si cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvintul si primul cuvint care m-a legat pe vecie de limba mea a fost mama. O rostire curata ca infinitul, dulce ca albastrul cerului sub care mama mi-a dat sa sug laptele datator de viata, doua silabe cu ajutorul carora Dumnezeu m-a facut sa fiu roman. Nu mi-am ales unde sa ma nasc dar da ...

««  Citeste mai mult  »»

Alte articole:

1. Mai în interior
2. Cum ar fi?
3. O picãturã din sufletul tãu
4. Gind peren
5. Cum ne salveaza de sub darimaturi Oprescu
6. Prezent prea simplu
7. Ghinion ca a nins
8. Gind de februarie
9. Tu și restul lumii
10. Inca un pasaj inutil...
11. Adio, realitate
12. Maşina şi viaţa sexuală
13. Dinamo la Waterloo
14. Nu-mi ajunge Oana si Moni ! Hop si Tatoiu !
15. Sfâșiere
16. Bote a filmat in Gradina Botanica
17. Hai sa ne imaginam !
18. Gindul opt
19. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
20. Umbrele noptii