Adrian Furnicã

Sfâșiere

Am simțit biciul privirilor tale
Peste spatele meu asudat,
Peste urmele sângerânde
Ale unghiilor tale
Acum inerte,
Dar atât de fierbinți și dornice
În a descrie frumusețea
Durerii

Am simțit arsura dinților tăi
Pe buza de jos
Chinuită de strângerea lor atât de
Iute și de apăsată
Și pieptul sfâșiat de tăria
Sânilor tăi tari și
Fermi pe poziția lor
De obiecte de tortură

Și peste toate îmi mai răsună încă
În urechi
Muzica suspinului de început
Al visului
Și strigătul dorinței de
Mai mult

Apoi tăcerea care-mi intră în urechi
Spunându-mi că, facerea lumii
Nu a început cu noi
Dar se va termina odată cu
Sărutul de adio
Pe care îl doresc atât de departe
Și de improbabil
Pentru că nu m-am săturat
De gustul tău.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Într-o cutã
  2. Lupta
  3. Adio, realitate
  4. Umed și cald
  5. Vise
  6. Toamna iubirii
  7. Neant
  8. Sã mã sãruți
  9. Nebun dupã tine
  10. ????
  11. Univers infinit de plăceri
  12. Atât de departe
  13. Dorințe nemãrturisite
  14. Risipirea
  15. Nerostire
  16. Cu fața cãtre mine
  17. Vitrina sufletului tãu
  18. Incertitudine
  19. Geometria iubirii
  20. Mai în interior

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii