Adrian Furnicã

Sfâșiere

Am simțit biciul privirilor tale
Peste spatele meu asudat,
Peste urmele sângerânde
Ale unghiilor tale
Acum inerte,
Dar atât de fierbinți și dornice
În a descrie frumusețea
Durerii

Am simțit arsura dinților tăi
Pe buza de jos
Chinuită de strângerea lor atât de
Iute și de apăsată
Și pieptul sfâșiat de tăria
Sânilor tăi tari și
Fermi pe poziția lor
De obiecte de tortură

Și peste toate îmi mai răsună încă
În urechi
Muzica suspinului de început
Al visului
Și strigătul dorinței de
Mai mult

Apoi tăcerea care-mi intră în urechi
Spunându-mi că, facerea lumii
Nu a început cu noi
Dar se va termina odată cu
Sărutul de adio
Pe care îl doresc atât de departe
Și de improbabil
Pentru că nu m-am săturat
De gustul tău.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. O mânã de sentimente
  2. Toamna iubirii
  3. Indigestie
  4. Vitrina sufletului tãu
  5. Noi
  6. Te iubesc
  7. Sentimente la întâmplare
  8. Simțuri
  9. Nu te-am cunoscut niciodatã
  10. Captivã
  11. Unde se termina iubirea
  12. Buza ta de sus
  13. Nãpãdit
  14. Mai… de tot
  15. Altfel, de ce?
  16. Am nevoie de tine
  17. În urma mea
  18. Într-o cutã
  19. Decupaj
  20. Hibernare

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii