Adrian Furnicã

Vitrina sufletului tãu

Ai plecat zâmbind complice
Și m-ai lãsat așezat frumos
În vitrina sufletului
Tãu.

Am înțeles cã trebuie sã stau
Nemișcat
Strângând de mânã
Disperarea
Și frica de a fi uitat
Printre atâtea exponate ale
Memoriei tale.

Și mã gândesc dacã n-ar trebui
Sã mã revolt
În speranța cã poate voi reuși
Sã te fac sã mã vizitezi,
Din când în când,
Mãcar cu gândul.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prin mine
  2. Cu o secundã mai târziu
  3. Regãsirea
  4. Sã mã sãruți
  5. Suspinul
  6. Tristeți sublim uitate
  7. O mânã de sentimente
  8. Labirintul
  9. Fãrã pereche
  10. Cum te visez?
  11. Licitație
  12. O singurã ființã
  13. Mai stai…
  14. Un fel de fericire
  15. Și ce dacã, iubito…
  16. Idei
  17. Mãnunchiuri
  18. Nãpãdit
  19. Pedeapsa
  20. Mecanism matematic și misogin

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii