Adrian Furnicã

Licurici

Sãrutul tãu, depus asearã la
Încheietura dintre
Vis și realitate
A nãscut o secundã de luminã

Apoi încã una și încã una
Ca într-o cavalcadã de licurici
Formați din douã buze dulci
Care zboarã încet
Și depun, din când în când
Pe unde apucã
Câte o scânteie de iubire

Am prins și eu, cu greu
Unul
Și adulmecându-i mirosul
Sãrat și cald
L-am așezat dupã ureche
Dar nu vrea sã stea locului
Deloc

Acum negociez cu el eliberarea
Și i-am spus cã-i dau drumul
Cu condiția
Sã mai treacã pe la mine
Sã-mi lumineze interiorul
Și întunericul de dupã
Tine.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Poezie amarã
  2. Nu te-am cunoscut niciodatã
  3. În direcția ta
  4. Simțuri
  5. Vise
  6. Altfel, de ce?
  7. N-aș fi crezut
  8. Un fel de fericire
  9. Poate cine știe…
  10. Neant
  11. În mine parte
  12. Inventar
  13. Biografie
  14. Bun comun
  15. Iubita mea
  16. Prin mine
  17. Într-o cutã
  18. Buza ta de sus
  19. Tristeți sublim uitate
  20. Cu fața cãtre mine

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii