Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. În mine parte
  2. Iubita mea
  3. Toamna iubirii
  4. Risipirea
  5. Disperare
  6. Cautare
  7. Aproape
  8. Un fel de fericire
  9. Încã te iubesc
  10. Eu-tu
  11. Tu și restul lumii
  12. Împotriva mea
  13. Am plâns
  14. Mecanism matematic și misogin
  15. Adio, realitate
  16. Pedeapsa
  17. Te simt în mine
  18. Jocul
  19. Rotunjimile iubirii
  20. Cerc floral

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii