Adrian Furnicã

Te iubesc

Am simțit cum zâmbetul tãu
Îmi transformã
Brațele goale
Cãzute la pãmânt
În aripi,
Cum mã învațã sã zbor
Cãtre înaltul gândurilor
Amețit de infinitul de culoare
Pe care mi l-ai dezvãluit
Din nimic
Am vãzut cum lumea
Nu mai este doar un deșert
De cenușã
Apãsãtor și gri

Iar visele nãscute
Libere
Din umbra lor
Îngânã simplu doar

Te iubesc.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Prin mine
  2. Rotunjimile iubirii
  3. Într-o cutã
  4. ????
  5. Univers infinit de plăceri
  6. Umed și cald
  7. În aceeași direcție
  8. Nerostire
  9. Captivã
  10. Te simt în mine
  11. Cafea
  12. Oarecum perfect
  13. Incertitudine
  14. Suspinul
  15. Alb
  16. Pasiune
  17. Labirintul
  18. O singurã ființã
  19. Simțuri
  20. Acolo unde se termina iubirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii