Adrian Furnicã

Arhiva - 1 Octombrie 2007

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. Vâltoare
  2. Sebastian Ghita mi-a devenit si mai simpatic
  3. Ce se intimpla cu banii aia ?
  4. Baba Dochia e la televizor
  5. Exista o multime de cucoane cu probleme
  6. Ceausescu pfuu, pfuu, pfuu !!!
  7. O limba fara cuvintul...tristete
  8. Împotriva mea
  9. Gind nemiscat
  10. Sondaj de opinie...
  11. Chinuitoare pãrere
  12. Eu-tu
  13. Gind fara numar
  14. Gindul opt
  15. Raspuns la raspunsul lui Selly
  16. Scrisoare catre domnu' Soros
  17. B 31 SPP
  18. Violul
  19. De ce-mi lipsești
  20. Apararea inexistentei...

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii