Adrian Furnicã

Imaginea ta

Se apropie iarna când va începe sã ningã
Peste simțurile lãsate pe pãmânt.

Se vor așterne firimituri de zãpadã
Printre gândurile reduse la tãcere
De hibernarea unui suflet care abia mai
Respirã.

Zâmbetele moarte se înalțã la ceruri
Aruncate de vânturile reci în înalturi
Apoi, sunt izbite cu putere de obrazul
Care le-a nãscut, în încercarea de a le aduce
La viațã, mãcar pentru o clipã, cât sã mã
Gândesc la tine.

Lacrimile înghețate de frigul din inimã
S-au oprit sã curgã la vale
Peste câmpia obrazului mãturatã de
Crivãțul din privirile tale.

Nu cred sã mai vinã vreodatã primãvara
Pentru cã frigul atotstãpânitor
Îmi râde în fațã, sprijinindu-se cu coatele
De imaginea ta.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Acest sentiment
  2. De ce-mi lipsești
  3. Limbaj
  4. Din cauza ta
  5. Jocul
  6. Ochii tãi
  7. Chinuitoare pãrere
  8. Peste tine
  9. Patã de culoare
  10. Conținut
  11. Am scris invers
  12. O singurã ființã
  13. Vitrina sufletului tãu
  14. Poate cine știe…
  15. Sfâșiere
  16. ????
  17. Cu fața cãtre mine
  18. Zâmbet rece
  19. Noapte liniștitã
  20. Trupurile viselor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii