Imaginea ta
Se apropie iarna când va începe sã ningã
Peste simțurile lãsate pe pãmânt.
Se vor așterne firimituri de zãpadã
Printre gândurile reduse la tãcere
De hibernarea unui suflet care abia mai
Respirã.
Zâmbetele moarte se înalțã la ceruri
Aruncate de vânturile reci în înalturi
Apoi, sunt izbite cu putere de obrazul
Care le-a nãscut, în încercarea de a le aduce
La viațã, mãcar pentru o clipã, cât sã mã
Gândesc la tine.
Lacrimile înghețate de frigul din inimã
S-au oprit sã curgã la vale
Peste câmpia obrazului mãturatã de
Crivãțul din privirile tale.
Nu cred sã mai vinã vreodatã primãvara
Pentru cã frigul atotstãpânitor
Îmi râde în fațã, sprijinindu-se cu coatele
De imaginea ta.
Peste simțurile lãsate pe pãmânt.
Se vor așterne firimituri de zãpadã
Printre gândurile reduse la tãcere
De hibernarea unui suflet care abia mai
Respirã.
Zâmbetele moarte se înalțã la ceruri
Aruncate de vânturile reci în înalturi
Apoi, sunt izbite cu putere de obrazul
Care le-a nãscut, în încercarea de a le aduce
La viațã, mãcar pentru o clipã, cât sã mã
Gândesc la tine.
Lacrimile înghețate de frigul din inimã
S-au oprit sã curgã la vale
Peste câmpia obrazului mãturatã de
Crivãțul din privirile tale.
Nu cred sã mai vinã vreodatã primãvara
Pentru cã frigul atotstãpânitor
Îmi râde în fațã, sprijinindu-se cu coatele
De imaginea ta.
