Adrian Furnicã

Arhiva Ganduri - 28 Noiembrie 2013

O limba fara cuvintul...tristete

Citesc in ziarul Gandul campania dusa pentru limba romana si trebuie sa recunosc ca un ochi imi ride iar celalalt imi plinge. Daca am fi fost ca la fizica, rezultanta ar fi trebuit sa fie nula. Dar nu este pentru ca in final nu pot ramine inert, gol, nemiscat, pierdut in limba mea in care m-am refugiat, aparat de cuvintele frumoase care ma leaga de fapt de poporul asta. De ce oare ? Povestea e lunga, are cam 49 de ani, 50 in inauarie. La inceput era cuvintul si cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvintul si primul cuvint care m-a legat pe vecie de limba mea a fost mama. O rostire curata ca infinitul, dulce ca albastrul cerului sub care mama mi-a dat sa sug laptele datator de viata, doua silabe cu ajutorul carora Dumnezeu m-a facut sa fiu roman. Nu mi-am ales unde sa ma nasc dar da ...


Alte articole:

  1. Gemenii Toxici vor să guverneze!
  2. Să jure şefii de sindicate din vămi!
  3. Viata intr-un bordel
  4. Ia mai da-i Dracului pe toti !!
  5. Cu mine cum ramine ?
  6. Natura moarta cu politicieni si inundatii
  7. Cine uita, nu merita ! Ziua nationala a Veteranilor de Razboi...
  8. Gind pentru un fost prieten
  9. Eu cind iubesc, iubesc
  10. Divide et impera
  11. Protestăm şi fugim la bere
  12. De ce nu-mi trebuie 8 martie !
  13. Cerere catre Dumnezeu...Pe cind asta si in Romania ?
  14. Usurinta de a injura
  15. Moarte caşcavalului!
  16. Dacă am avea şi noi polonezi…
  17. De ce ne urăşti Sorin Oprescu?
  18. Bucurestiul începe cu mine
  19. Cazul Caroline Garcia ar trebui sa fie o lectie ?
  20. Guvernul in audienta la Roger Waters

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii