Adrian Furnicã

Înãuntru fãrã de sfârșit

Simt cum se lasã seara
Peste goliciunea gândurilor
Fãcându-le sã orbecãiascã
Fãrã noimã prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rãmas închisã
În spatele ochilor

E întuneric
Iar privirea întoarsã cãtre
Înãuntrul fãrã de sfârșit
Nu te mai zãrește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trãit
Ieri
Și speranța a ce va sã vie
Poate mâine,
Poate niciodatã,
Poate pentru totdeauna

De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mã doare
Absența ta,
Locul gol lãsat de tine,
Urma sãrutului fierbinte,
Singurãtatea fãrã de sfârșit?

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Patã de culoare
  2. Dorința
  3. Unduiri
  4. Cuvinte mai moi
  5. Tãcere
  6. Cum te iubesc
  7. Sfâșiere
  8. Atât de departe
  9. O singurã ființã
  10. Ma uit in largul marii caprui
  11. Cu fața cãtre mine
  12. Toamna iubirii
  13. Buze tari
  14. În spatele urechii
  15. Când vei pleca
  16. Te simt în mine
  17. Revelația
  18. Am sã plec din mine
  19. Definitiv
  20. Risipirea

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii