Adrian Furnicã

Arhiva Povesti - Noiembrie 1986

Nasterea

Cu o miscare inceata isi ridica palaria de pe ochi pe crestet,apoi cu ochii mijiti ,mestecind o injuratura ,apuca sacul cu ambele miini si opintindu-se il aburca pe spate si o porni din nou la drum.Pasea incet prin praful gros de trei degete si asuda din plin pe sub camasa si asa naclaita.Soarele il batea de-a dreptul,desenind pe pamint o umbra scurta ce se termina putin mai departe de lungimea talpilor.Privit de departe cum mergea prin mijlocul cimpului ai fi crezut ca e un trunchi de copac ,vaduvit de crengi ,aparut pe neasteptate in goliciunea orizontului minjit undeva in spate de niste nori palizi care stricau perfectiunea cerului .Caldura crescuse de abia mai putea respira ,dar omul nostru ,cu stringeri de dinti si cu opinteli grozave isi tira trupul prin nemiscarea si uscaciunea ...


Alte articole:

  1. Suna-L pe Dumnezeu !
  2. Anticariat
  3. Drumul pina la metrou (neterminata)
  4. Loterie
  5. Violul
  6. O lume fara iubire (neterminata)
  7. Baiatul cu chibriturile
  8. Hai sa ne imaginam !
  9. Un pitic

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii